Leziunile musculare

Considerand suprafata leziunilor, acestea se clasifica astfel: leziune fibrilara (in care sunt lezate cateva fibre; asa numita - intindere musculara), leziune fasciculara (in care sunt lezate cateva fascicule ale muschiului), leziune fibrofasciculara (in care sunt lezate, rupte 1-2 fascicule musculare) si leziune totala (in care o buna parte sau in totalitate corpul muscular este lezat).
In sportul de performanta sau amator leziunile musculare au frecventa destul de mare in randul traumatismelor, producandu-se in conditii favorizante cu factori predispozanti, precipitanti, perpetuanti.

Factori predispozanti: compozitie corporala, endocrini si metabolici, asimetrie de forte musculare (dezechilibre musculare intre muschii agonisti si antagonisti, contractii excentrice versus contractii concentrice), mobilitate redusa,disfunctii ale lantului kinetic si deprinderi neuro - musculare reduse sau nocive.

Factori precipitanti: persoane neantrenate (sedentari/sportivi dupa o perioada de imobilizare), preleziuni nediagnosticate sau nerecuperate (crampe musculare, inflamatii, miozite, hematoame/ leziuni musculare), nerespectarea etapelor de antrenamente sau greseli de antrenament, oboseala musculara, temperatura musculara scazuta (determina scaderea elasticitatii musculare), deshidratare, nerespectarea conditiilor de climat, teren dur sau echipament nepotrivit.

Factori perpetuanti - repetarea aceluiasi tip de miscare gresita, refacere inadecvata , hidratare necorespunzatoare, nerespectarea etapelor de antrenament (incalzire, antrenament propriu - zis, iesire din efort, stretching).

Iarna de exemplu, la cei care practica sporturi in aer liber, aceste afectiuni de suprasolicitare apar mai frecvent, datorita temperaturii scazute a mediului extern, fiind necasara o incalzire mai constiincioasa, organismul fiind practic suprasolicitat: odata de catre efortul propriuzis si apoi de necesitatea de a genera energie pentru “incalzirea” organismului.

- durere vie, aparuta brusc, cu caracter de arsura,
- pozitie antalgica (se cauta si se adopta o pozitie in care scade intensitatea durerii) si impotenta functionala partiala
- prezenta unui punct sau zone dureroase la palpare
- aparitia unei echimoze sau formarea de hematom

In cazul rupturilor totale sau partile de muschi simptomatologia este mult mai severa:
- durere vie ca o taietura de cutit
- impotenta functionala a muschiului afectat
- denivelarea, depresiunea zonei anatomice afectate
- aparitia hematomului

In general, pentru evaluarea durerii se utilizeaza o scala de la 1 la 10 (aceeasi folosita si in cazul specialitatii recuperare medicale) pacientul trebuind sa atribuie o nota durerii resimtite. Aceasta evaluare, calificarea gradului de durerea, este evident una subiectiva, dar orientativa, raspunsul pacientului putand fi influentat de foarte multi factori, diagnosticul final stabilindu-se in urma examenului clinic si imagistic.

Ecografia musculara (mio-entezo-articulara) este metoda imagistica obiectiva care confirma leziunea musculara, tipul si gravitatea ei, in urma careia se stabileste diagnosticul si conduita terapeutica. 
Dr. Omer Senol, Medic Specialist Medicina Sportiva, Clinica Gral UNEFS, ne spune "bazandu-ma pe experientele anterioare cu astfel de cazuri am constatat ca este important sa se efectueze prima examinare imagistica in primele 24 de ore, urmata de a doua ecografie dupa aproximativ 48 de ore, astfel se observa evolutia in timp si siguranta unui diagnostic correct."
Ecografia este o metoda imagistica accesibila, non- invaziva, repetabila, si se poate efectua in dinamica (contractie si relaxare musculara).

Varianta 2. Diagnosticul prezumtiv este stabilit in urma anamnezei si examenului clinic local. Ecografia musculara (mio-entezo-articulara) este metoda imagistica obiectiva care confirma leziunea musculara, tipul si gravitatea ei, in urma careia se stabileste conduita terapeutica.

Este foarte important, ca diagnosticarea sa se efectueza cat mai repede dupa aparitia traumatismului. Medicul specialist stabileste diagnosticul pe baza anamnezei (pacientul ii va explica medicului simptomele) urmat de examenul clinic. In ceea ce priveste diagnosticarea exista si alte aspecte care trebuiesc luate in calcul care tin de aparatura din doare, de experienta capatata de medic cu aparatura de care dispune. In cazul traumatismelor complexe in care este implicata si o articulatie provocarea pentru medic este sa evalueze leziunile musculare asociate aici intervenind direct experienta medicului cu astfel de cazuri.

Tratamentul leziunilor musculare este divers si complex, fiind format din tratament medicamentos si fiziokinetoterapeutic, si in cazuri exteme chiar chirurgical. In general, in primele 48 de ore se aplica protocolul P.R.I.C.E.:
P - protection - protectia zonei afectate
R - rest - menajare segmentara
I - ice - crioterapie, sau aplicatii locale de gheata, (pachetul de gheata nu trebuie sa fie aplicat direct pe piele, trebuie infasurata in prosop, sau exista pachete speciale cu gel)
C - compression - compresie locala cu fasa elastica autoadeziva
E - elevation - mentinerea membrului afectat in pozitie decliva

Tratament medicamentos: AINS (Antiinflamatorii nesteroidine) comprimate si / sau AINS unguent si medicamentatie miorelaxanta, la care se adauga medicamentatie locala, unguente anticoagulante sau anti-agregante plachetare in cazul echimozelor si hematoamelor.
Tratamentul fizioterapeutic poate fi divers:
- Crioterapie, Terapie Ultrasunet, Terapie LASER, Terapie Diatermia de Contact (TCARE), Curenti diadinamici si curenti interferentiali, TENS
Tratamentul chirurgical se recomanda de obicei in cazul rupturilor totale, in aceste situatii pacientul este transportat direct la spital.

Ideal ar fi ca tratamentul sa fie unul complex; sa imbine, in functie de caz, diferite tipuri de terapii: termoterapie (crioterapie), tratament medicamentos (local si oral), fizioterapie si kinetoterapie. MASAJUL NU ESTE RECOMANDAT pentru o perioada minima de 14 zile.

Prognosticul si evolutia leziunilor musculare sunt in general favorabile daca:
- pacientul se prezinta imediat la medic si respecta indicatiile echipei medicale
- diagnosticarea este efectuata din primele momente ale traumatismului
- tratamentul medicamentos si fizioterapeutic este adecvat si profesionist aplicat,
- programul kinetoterapeutic se incepe la momentul oportul
Perioada de vindecare a leziunilor musculare fibrilare si fasciculare este de 14 zile pana la 21 zile, pentru ruptura musculara partiala este de la 4 pana la 6 saptamani, iar in cazul rupturii musculare totale de aproximativ 3 luni. In urma reevaluarii clinice si ecografice se va stabilii momentul inceperii recuperarii, care se va face printr-un program de kinetoterapie, prescris de catre medicul curant si kinetoterapeut.
Momentul reinsertie in activitatea sportiva va fi stabilit de catre medicul curant in urma examenelor clinice specifice, testarii musculaturii afectate (tonus si forta), evaluare imagistica echografica si obiectivele kinetoterapeutice au fost atinse. In tot acest proces este esentiala comunicarea si respectarea reciproca a deciziilor celor 3 parti implicate: sportiv, antrenor, medic.
Abordarea terapeutica nu presupune mari diferente intre sportivii de performanta si cei amatori. Exista diferente la gradul de suportabilitate a organismului la durere si capacitatea lui de refacere, recuperare post traumatism.

Clinica Gral Unefs ofera in premiera servicii medicale personalizate dedicate sportivilor si amatorilor de sport. Pentru detalii si programari puteti suna la *GRAL (*4725) / 021-323.00.00 / 0725-004.306 sau completati formularul de mai jos.