Ce înseamnă să tratezi tiroida 360 grade
Doresc sa aflu mai multe detalii
Camp Obligatoriu
Camp Obligatoriu
Camp Obligatoriu
Eroare procesare - ReCaptcha nu a fost validat
This site is protected by reCAPTCHA and the Google
Privacy Policy and
Terms of Service apply.
Prevalența bolilor tiroidiene este mai mare la femei comparativ cu bărbații, ca urmare a modificărilor hormonale mai mari care se petrec în organismul feminin.
- Rolurile tiroidei
- Factori de risc pentru afecțiunile tiroidei
- Tipuri de afecțiuni ale tiroidei
- Diagnosticarea afecțiunilor tiroidiene
- Complicațiile afecțiunilor tiroidiene
- Tratamentul afecțiunilor tiroidei
- Prevenirea afecțiunilor tiroidiene
Rolurile tiroidei
Tiroida este o glandă endocrină care se implică în fiziologia a numeroase procese ale întregului organism. Astfel, hormonii secretați de aceasta intervin în:
- metabolism (produc căldură și cresc consumul de oxigen);
- proliferarea și diferențierea țesutului nervos;
- replicarea materialului genetic;
- diviziunea celulelor;
- sinteza proteinelor.
Pentru a-și putea exercita aceste roluri, hormonii tiroidieni se fixează la nivelul receptorilor specifici ce se află în diferite organe. Acești receptori se află în interiorul nucleului celulei.
Este important de menționat că în funcție de concentrația hormonală este stimulată sau inhibată sinteza hormonilor. În cazul în care există un deficit hormonal, hipotalamusul primește semnale și eliberează TRH (hormon de eliberare a TSH-ului), care stimulează hipofiza să secrete TSH (hormonul de stimulare tiroidiană). Acesta favorizează producția hormonilor de către glanda tiroidă. Când necesarul hormonal este atins, hipotalamusul nu mai eliberează TRH, iar întreaga axă de producție hormonală este oprită.
Factori de risc pentru afecțiunile tiroidei
Afecțiunile tiroidei prezintă o serie de factori care favorizează apariția acestora, precum:
- istoric de boli tiroidiene în familie;
- afecțiuni tiroidiene manifestate în trecut;
- tratament cu un conținut ridicat de iod (amiodaronă);
- deficitul de iod;
- radioterapie efectuată la nivelul gâtului;
- vârsta peste 60 de ani;
- sexul feminin.
Este important de menționat că prezența unor patologii poate determina apariția afecțiunilor tiroidiene. Acestea se dezvoltă ca urmare a modificărilor hormonale și imune ce sunt determinate de:
- diabet zaharat;
- artrită reumatoidă;
- lupus eritematos sistemic;
- sindromul Turner;
- sindromul Sjogren;
- boala Addison.
Tipuri de afecțiuni ale tiroidei
Hipotiroidismul
Hipotiroidismul este un sindrom clinic caracterizat prin scăderea nivelului de hormoni tiroidieni. Acesta se clasifică în:
- hipotiroidismul primar;
Este generat de o leziune la nivelul glandei tiroide.
- hipotiroidismul secundar;
Apare ca urmare a unei leziuni la nivelul glandei hipofize, cea care participă la stimularea sau inhibarea activității tiroidiene.
- sindromul de rezistență la hormonii tiroidieni;
Această afecțiune este cunoscută și ca sindromul Refetoff. Hormonii tiroidieni sunt secretați normal sau chiar în cantitate mai mare. În schimb, aceștia nu își exercită acțiunea lor fiziologică, ca urmare a sensibilității scăzute a receptorilor acestor hormoni. De aceea, acest sindrom se va manifesta clinic ca o hipotiroidie, deși tiroida are secreție normală.
Semnele și simptomele caracteristice hipotiroidismului sunt:
Semnele și simptomele caracteristice hipotiroidismului sunt:
- fatigabilitate (oboseală);
- scăderea capacității de concentrare;
- tulburări de memorie;
- bradipsihie;
- frilozitate (intoleranță la frig);
- bradikinezie (reducerea vitezei de execuție a acțiunilor motorii);
- reflexe diminuate;
- bradicardie (scăderea bătăilor inimii într-un minut);
- parestezii (furnicături resimțite la nivel tegumentar fără o cauză externă);
- constipație;
Este important de menționat că pacienții cu hipotiroidism prezintă un aspect caracteristic:
- facies infiltrat;
- tegumente reci, palide, aspre și îngroșate.
Hipertiroidismul
Hipertiroidismul constă într-o secreție excesivă a hormonilor tiroidieni. Tiroida prezintă o serie de afecțiuni care se manifestă prin hipertiroidism, precum:
- boala Graves-Basedow;
Boala Graves-Basedow este o patologie autoimună. Apariția acesteia este favorizată și de factori de mediu (fumat, stres, postpartum), dar și de factori genetici.
- gușă multinodulară hipertiroidizată;
Această afecțiune se manifestă la pacienții ce prezintă gușă multinodulară diagnosticată în trecut. În cazul acestor pacienți, nodulii tiroidieni încep a avea o activitate secretorie hormonală, ce conduce la apariția simptomelor specifice hipertiroidismului.
- nodul tiroidian autonom;
Nodulul tiroidian autonom este benign. Caracteristica acestuia este de a secreta hormoni tiroidieni independent de restul glandei, conducând la o creștere a concentrației.
- tireotoxicoză indusă de un aport crescut de iod;
Această patologie este cauzată de un aport crescut de iod. În majoritatea cazurilor, apare ca urmare a administrării tratamentului cu amiodaronă, un antiaritmic bogat în iod.
Hipertiroidismul prezintă următoarele semne și simptome:
Hipertiroidismul prezintă următoarele semne și simptome:
- scădere ponderală;
- apetit crescut;
- defecație frecventă;
- intoleranță la căldură;
- tahicardie (creșterea frecvenței cardiace);
- tremor al extremităților;
- tegumente calde, umede și subțiri;
- exoftalmie (protruzia globilor oculari);
- insomnie;
- labilitate psihoafectivă.
Nodulul tiroidian
Majoritatea nodulilor sunt benigni, doar 5% dintre aceștia au caracteristici maligne. Frecvența acestora este mai crescută în zonele cu un aport insuficient de iod. Dacă aportul de iod este normal, rata de apariție a nodulilor este de aproximativ 4%.
Un nodul tiroidian benign cu dimensiuni mici este asimptomatic. În cazul în care la nivelul tiroidei se dezvoltă mai mulți noduli sau nodulii cresc în dimensiuni, pot apărea simptome de compresie, precum:
Un nodul tiroidian benign cu dimensiuni mici este asimptomatic. În cazul în care la nivelul tiroidei se dezvoltă mai mulți noduli sau nodulii cresc în dimensiuni, pot apărea simptome de compresie, precum:
- disfagie (dificultăți la înghițire);
- dispnee (respirație greoaie);
- disfonie (modificări ale vocii).
Cancerul tiroidian
Cancerul tiroidian este reprezentat de apariția unui proces neoplazic la nivelul glandei tiroide. Aceasta este cea mai frecventă patologie malignă endocrină, deși reprezintă aproximativ 1% din totalul cazurilor de cancer din organism.
Prezența unui proces neoplazic la nivelul glandei tiroide poate fi:
Prezența unui proces neoplazic la nivelul glandei tiroide poate fi:
- primară (procesele maligne au originea la nivelul glandei);
- secundară (sunt evidențiate la nivelul glandei metastaze ale cancerului pulmonar, gastric, renal).
Printre semnele și simptomele ce pot apărea în cadrul cancerului tiroidian se află:
- disfagie;
- disfonie;
- disconfort la nivelul gâtului;
- apariția la nivelul gâtului a unei formațiuni de consistență dură, imobilă, cu margini neregulate;
- prezența adenopatiilor (a ganglionilor limfatici măriți de volum).
Tiroiditele
Tiroiditele reprezintă un grup de afecțiuni inflamatorii, ce se manifestă ca urmare a unui proces autoimun sau infecțios. Printre simptomele frecvente ale tiroiditelor se află:
- febra;
- frisonul;
- creșterea dimensiunilor tiroidei;
- tiroida dureroasă la palpare;
- disfagia;
- durerea localizată la nivelul gâtului, ce poate iradia retroauricular sau la umăr.
Formele cele mai întâlnite de tiroidite sunt:
- tiroidita acută;
Tiroidita acută este cauzată de un agent patogen, precum cocii anaerobi sau aerobi. Glanda tiroidă este dureroasă și însoțită de febră, eritem, edem.
- tiroidita nedureroasă;
Tiroidita nedureroasă apare frecvent postpartum (după naștere). Are o evoluție de câteva luni și se remite spontan. Tiroida este hipertrofiată, dar nu este dureroasă.
- tiroidita limfocitară Hashimoto;
Afectează preponderent femeile și se caracterizează prin prezența anticorpilor antitiroidieni. Inițial, tiroida este omogenă, ulterior apar nodulii.
- tiroidita Riedl;
În cadrul acestui tip de tiroidită apar leziuni la nivelul tiroidei, ce vor evolua spre fibroză. La palpare, tiroida este dură. Se asociază frecvent cu simptome caracterizate de compresiune: disfagie, disfonie, dispnee.
Diagnosticarea afecțiunilor tiroidiene
Pentru ca medicul endocrinolog să stabilească un diagnostic este necesară efectuarea anamnezei și a examenului clinic. Pe baza informațiilor obținute, acesta va recomanda unele investigații. Dintre acestea fac parte:
- dozarea hormonilor tiroidieni (T3, T4, T4 liber);
- dozarea TSH;
- dozarea TRH;
- dozarea calcitoninei;
Calcitonina prezintă valori crescute în cazul carcinomului medular tiroidian.
- determinarea valorilor autoanticorpilor;
- ecografia tiroidiană;
Ecografia permite evidențierea caracterelor morfologice ale glandei, ale nodulilor, prezența calcificărilor sau a adenopatiilor.
- scintigrafia tiroidiană;
Scintigrafia este utilizată pentru a determina gradul de activitate secretorie a nodulilor tiroidieni.
- exoftalmometria;
Este realizată prin intermediul exoftalmometrului. Permite măsurarea distanței dintre unghiul extern al orbitei și polul anterior al globului ocular. În acest fel, este evidențiat gradul de exoftalmie.
- biopsia tiroidei;
Biopsia se efectuează pentru nodulii cu dimensiuni mai mari de 1 centimetru sau în cazul suspiciunii unei afecțiuni maligne. Se efectuează sub ghidaj ecografic.
- examenul histologic;
Prin intermediul acestuia, medicul anatomopatolog poate confirma diagnosticul de cancer.
- imunohistochimia;
Este utilizată pentru evidențierea markerilor neoplazici. Imunohistochimia este recomandată în special postoperator sau după radioterapie.
Clinica Gral dispune de tehnologia necesară pentru a efectua toate aceste investigații, în funcție de recomandările medicului endocrinolog.
Clinica Gral dispune de tehnologia necesară pentru a efectua toate aceste investigații, în funcție de recomandările medicului endocrinolog.
Complicațiile afecțiunilor tiroidiene
Complicațiile afecțiunilor tiroidiene sunt diferite în funcție de concentrația hormonilor tiroidieni. În cazul hipotiroidismului, complicațiile care pot apărea sunt:
- diminuarea funcțiilor tiroidiene;
- bradipsihie;
- bradicardie;
- scăderea forței musculare;
- alterarea funcției renale;
- anemia;
- mixedemul;
- pericardită;
- ascită;
- insuficiență respiratorie.
Complicațiille specifice hipertiroidismului sunt:
- fibrilația atrială;
- aritmii;
- hipotensiune arterială;
- insuficiență cardiacă;
- vărsături;
- icter;
- delir;
- confuzie;
- stupor;
- comă.
Tratamentul afecțiunilor tiroidei
În funcție de fiecare afecțiune în parte, tratamentul este diferit. Cel mai potrivit tratament este recomandat de către medicul endocrinolog, după corelarea informațiilor obținute în cadrul anamnezei, al examenului clinic și al investigațiilor. Este important ca în cazul în care patologia tiroidiană afectează și alte organe și sisteme din organism să se formeze o echipă multidisciplinară pentru alegerea tratamentului.
Tratamentul hipotiroidismului
Persoanelor diagnosticate cu hipotiroidism le sunt administrate substituenți ai hormonilor tiroidieni. La adulți, tratamentul se începe cu doze mici care cresc progresiv. În schimb, administrarea la copil debutează cu doze mari.
Tratamentul hipertiroidismului
Tratamentul principal al hipertiroidismului este reprezentat de antitiroidienele de sinteză. Acestea au rolul de a echilibra funcția tiroidei. În funcție de complicațiile generate de această patologie, tratamentul mai poate conține:
- blocante beta-adrenergice (pentru ameliorarea complicațiilor cardiace);
- sedative;
- hipnotice;
- radioiodoterapia;
Aceasta constă în administrarea orală a suplimentelor cu iod radioactiv. Este recomandată vârstnicilor sau celor care prezintă complicații cardiace.
În cazurile severe, cu mărire excesivă a glandei sau a recidivelor, se optează pentru tratamentul chirurgical. Acesta constă în tiroidectomie totală sau subtotală.
În cazurile severe, cu mărire excesivă a glandei sau a recidivelor, se optează pentru tratamentul chirurgical. Acesta constă în tiroidectomie totală sau subtotală.
Tratamentul nodulilor tiroidieni
Variantele de tratament pentru nodulii tiroidieni sunt:
- chirurgical;
Nodulii tiroidieni care exercită efect compresiv au indicație chirurgicală. Astfel, se efectuează lobectomia (extirparea unui lob tiroidian).
- puncție cu ac fin;
Prin intermediul acesteia, este posibilă evacuarea conținutului nodulilor. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că nodulii se pot reface, caz în care este necesară excizia chirurgicală.
- sclerozant;
Terapia sclerozantă presupune injectarea în interiorul nodulului a unei cantități de alcool sau tetraciclină. Aceasta se realizează numai după ce a fost exclusă existența unei patologii maligne.
- terapia supresivă cu substituenți hormonali;
Această variantă de tratament se efectuează preponderent la tineri. La aproximativ 30% dintre pacienții tratați cu substituenți hormonali se înregistrează o scădere în dimensiuni a nodulului.
Tratamentul cancerului tiroidian
În cazul dezvoltării cancerului tiroidian, tratamentul de elecție este cel chirurgical. Astfel, poate fi efectuată:
- tiroidectomia totală (excizia completă a glandei tiroide);
- tiroidectomia cvasitotală (rezecția parțială a tiroidei).
Intervenția chirurgicală reduce:
- progresia tumorală;
- riscul de recidivă;
- formarea metastazelor.
Alte metode de tratament recomandate în cancerul tiroidian sunt:
- radioterapia ablativă;
Prin intermediul acesteia, fragmentele de țesut neoplazic rămase în urma intervenției chirurgicale sunt eliminate. Pentru aceasta este utilizat iodul radioactiv.
- terapia cu substituenți hormonali;
Substituenții hormonali sunt utilizați după operațiile de tiroidectomie.
Tratamentul tiroiditei
Tiroiditele beneficiază de tratamentul specific cauzei care a generat inflamația glandei. Astfel, medicul poate recomanda:
- antibiotice;
- antiinflamatoare nesteroidiene;
- corticoterapia;
- sedative.
În cazul tiroiditei acute, în funcție de traseul evolutiv, se poate realiza și drenajul chirurgical.
Prevenirea afecțiunilor tiroidiene
Afecțiunile glandei tiroide pot fi prevenite prin reducerea factorilor de risc:
- renunțarea la fumat;
- reducerea consumului de alcool;
- limitarea consumului de inhibitori implicați în metabolizarea iodului (tiocianați, nitrați);
- evitarea poluanților;
- evitarea compușilor cancerigeni.
De asemenea, sunt recomandate următoarele:
- aportul optim de iod;
- adoptarea unei diete echilibrate nutrițional;
- evaluarea ecografică periodică a glandei tiroide.
Pentru mai multe informații despre afecțiunile glandei tiroide, apelați cu încredere la specialistii Clinicii Gral.
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Azizi F. et al., 2017, Primordial and primary prevention of thyroid disease, Int. J. Endocrinol. Metab., 14(4):e57871;
www.nhs.uk, https://www.nhs.uk/conditions/underactive-thyroid-hypothyroidism/treatment/, accesat la data 11.06.2023;
www.nhs.uk, https://www.nhs.uk/conditions/overactive-thyroid-hyperthyroidism/treatment/, accesat la data 11.06.2023;
www.mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hypothyroidism/diagnosis-treatment/drc-20350289, accesat la data 11.06.2023;
my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/8541-thyroid-disease, accesat la data 11.06.2023;
www.indushealthplus.com, https://www.indushealthplus.com/thyroid-symptoms-causes-types-prevention.html, accesat la data 11.06.2023.