Chirurgia apendicelui

Apendicita reprezintă inflamația apendicelui. Aceasta apare predominant la copii și adulții tineri, dar se poate întâlni și la vârstnici.

Doresc sa aflu mai multe detalii

Nume

Camp Obligatoriu

Prenume

Camp Obligatoriu

Telefon

Camp Obligatoriu

Mesaj

Camp Obligatoriu

Eroare procesare - ReCaptcha nu a fost validat

Apasand butonul “Trimite” confirmi ca esti de acord cu Politica de Confidentialitate GRAL Medical si Termeni si conditii

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Apendicele sau apendicele vermiform este o prelungire a cecului, prima porțiune a colonului, aflat în raport cu intestinul subțire. În cazul în care apendicele se inflamează (apendicită), tratamentul cel mai des aplicat este cel chirurgical, cunoscut ca apendicectomie. Această intervenție chirurgicală presupune excizia apendicelui.

De ce apare apendicita?
Simptomele apendicitei
Diagnosticarea apendicitei
Indicațiile apendicectomiei
Contraindicațiile apendicectomiei
Pregătirea pentru apendicectomie
Efectuarea apendicectomiei
Complicații ale apendicectomiei
Recuperarea după apendicectomia laparoscopică

De ce apare apendicita?

Apendicita reprezintă inflamația apendicelui. Aceasta apare predominant la copii și adulții tineri, dar se poate întâlni și la vârstnici. Cel mai adesea, apendicita se instalează ca urmare a obstrucției lumenului cu:

paraziți;
corpi străini;
fecalități.

Obstrucția lumenului apendicelui determină distensia peretelui, care conduce la ischemie și, în cele din urmă, la necroza țesutului. Suplimentar, favorizează multiplicarea bacteriană. Astfel, zona se inflamează și apare hiperplazia limfoidă.

Apendicita necesită tratament încă de la primele simptome. În caz contrar, inflamația evoluează, apare necroza și chiar gangrena. În cele din urmă, peretele apendicular se poate perfora, iar conținutul lumenului se revarsă în cavitatea abdominală. Astfel, se dezvoltă peritonita, ce necesită tratament de urgență.

Simptomele apendicitei

Apendicita poate fi dificil de diagnosticat, deoarece prezintă simptome nespecifice, care se pot întâlni și în cadrul altor patologii. Cu toate acestea, medicul specialist poate efectua anumite manevre caracteristice acestei patologii. În plus, o mare importanță în stabilirea diagnosticului o are examenul imagistic, care confirmă diagnosticul.

Din tabloul simptomatic al apendicitei fac parte:

durerea;

Durerea este inițial localizată periombilical sau la nivelul epigastrului. În cadrul evoluției apendicitei, durerea se poate deplasa inferior, spre fosa iliacă dreaptă. Durerea poate fi accentuată de mișcare sau de tuse.

greața;
vărsăturile;

Vărsăturile apar la debutul simptomatologiei și sunt prezente pentru o durată scurtă de timp.

diareea;

Diaree se manifestă preponderent când localizarea apendicelui este retrocecală.

febra moderată;

Febra nu este un simptom ce apare la toți pacienții. Valorile caracteristice apendicitei sunt mai mici de 38,5 C.

peristaltismul redus;

De cele mai multe ori, mișcările peristaltice sunt afectate în etapele avansate ale evoluției apendicitei. În general, acestea apar în peritonită, când sunt însoțite de abdomenul acut.

abdomenul acut;

Abdomenul acut este un semn specific peritonitei. Se caracterizează prin durere la palpare.

Diagnosticarea apendicitei

Examenul clinic

De cele mai multe ori, diagnosticul de apendicită se stabilește pe baza examenului clinic, efectuat de către medicul specialist. Acesta poate efectua unele manevre, care sunt pozitive dacă apendicele este inflamat. Printre acestea se află:

palparea punctului McBurney;

Punctul McBurney este situat la unirea treimii externe cu cea mijlocie a liniei care unește spina iliacă antero-superioară cu ombilicul. În caz de apendicită, palparea punctului McBurney este dureroasă.

palparea fosei iliace stângi;

Palparea fosei iliace stângi este cunoscută și ca semnul Rovsing și generează durerea la nivelul fosei iliace drepte, dacă apendicele este inflamat.

extensia pasivă a membrului inferior drept;

Dacă este realizată extensia pasivă a membrului inferior drept, durerea de la nivelul fosei iliace drepte se intensifică. Aceasta apare ca urmare a întinderii mușchiului iliopsoas.

rotația internă pasivă a coapsei în flexie;

În caz de apendicită, rotația internă pasivă a coapsei în flexie creează durere la nivelul fosei iliace drepte, deoarece se contractă mușchiul obturator. Această manevră este cunoscută ca semnul obturatorului.

Metode imagistice

Metodele imagistice au rolul de a confirma diagnosticul. Acestea sunt utilizate când simptomele clinice nu sunt specifice apendicitei, pentru a reduce intervențiile chirurgicale negative (când se constată că apendicele nu este inflamat). Cu toate acestea, dacă semnele clasice sunt prezente, nu se mai realizează examenul imagistic. În caz contrar, riscul de perforație crește foarte mult și pot apărea complicații.

Tomografia computerizată

Această metodă imagistică permite diagnosticarea apendicitei, dar și a altor patologii cu localizare abdominală. Pentru o vizualizare mai bună a organelor, se efectuează tomografia computerizată cu substanță de contrast.

Ecografia

Ecografia este o altă metodă imagistică prin care se poate stabili diagnosticul de apendicită. Are avantajul de a furniza mai rapid rezultatele, comparativ cu tomografia computerizată. Cu toate acestea, vizualizarea organelor poate fi afectată de prezența gazelor intestinale.

Laparotomia

Laparotomia poate fi utilizată și ca metodă de diagnostic. Această metodă permite efectuarea tratamentului chirurgical rapid, în cazul confirmării diagnosticului.

Indicațiile apendicectomiei

Apendicectomia este indicată pentru excizia apendicelui inflamat. Studiile au demonstrat că eliminarea apendicelui inflamat și administrarea antibioterapiei scad riscul de mortalitate până la 80%.

Apendicectomia poate fi realizată prin 2 modalități:

apendicectomia laparoscopică;
apendicectomia prin intervenție chirurgicală deschisă.

Indicațiile apendicectomiei laparoscopice

Apendicectomia laparoscopică este preferată celei prin intervenție chirurgicală deschisă, deoarece prezintă mai multe beneficii. Astfel, această metodă este indicată:
când tehnica necesară este prezentă, iar personalul medical este instruit;

pacienților pediatrici;
pacienților vârstnici;
pacienților care au un risc mare de a dezvolta complicații în cazul intervenției chirurgicale deschise.

Indicațiile apendicectomiei prin intervenție chirurgicală deschisă

Acest tip de intervenție este recomandată în următoarele situații:

formarea abcesului apendicular (în acest caz este necesar un spațiu mai mare de manevră pentru medicul chirurg);
perforarea apendicelui;
obezitate severă;
existența cicatricilor de la intervenții chirurgicale precedente;
laparoscopia nu este disponibilă.

Contraindicațiile apendicectomiei

Apendicectomia este deseori aleasă ca tratament de elecție pentru apendicită. Cea mai frecventă contraindicație a acestei proceduri chirurgicale este formarea plastronului apendicular. Acesta reprezintă aderarea apendicelui la țesuturile învecinate (anse intestinale, epiploon), printr-o reacție de fibrinoliză. În acest fel, se formează o pseudomasă tumorală, care poate fi palpată.

În cazul formării plastronului, medicul chirurg va recomanda:

antibiotic;
antiinflamator;
comprese locale cu gheață;
regim hidric.

După aproximativ 5 luni, pacientul este programat pentru efectuarea intervenției chirurgicale.

Este important de menționat că pot exista unele situații când apendicectomia laparoscopică nu este indicată. Acestea sunt:

prezența tulburarilor de coagulare;
administrarea tratamentului anticoagulant;
existența patologiilor pulmonare;
sarcină;
obezitate severă;
prezența cicatricilor de la alte intervenții chirurgicale.

Pregătirea pentru apendicectomie

În cele mai multe dintre situații, apendicectomia este o intervenție chirurgicală care se efectuează în regim de urgență. Ca urmare, pacientul nu beneficiază de o pregătire complexă.

Cel mai adesea, înainte de efectuarea acestei intervenții chirurgicale, pacientului îi sunt administrate antibiotice intravenos. Acestea au rolul de a preveni apariția unei infecții. De cele mai multe ori, se preferă administrarea cefalosporinelor de generația a III-a. Suplimentar față de acestea, pot fi adăugate și alte antibiotice, dacă apendicele este perforat. Antibioticele se administrează pe o durată de aproximativ 5 zile de la efectuarea procedurii.

Efectuarea apendicectomiei

Apendicectomia laparoscopică

Această metodă este preferată de către mulți specialiști, dar și de către pacienți. Prezintă unele avantaje, precum:

durata de efectuare este mai mică;
complicațiile sunt mai reduse;
durerea postoperatorie este redusă;
recuperarea este mai rapidă;
cicatricea postoperatorie este de dimensiuni mici;
tranzitul intestinal este reluat repede.

Efectuarea apendicectomiei laparoscopice presupune realizarea a aproximativ 3 incizii la nivelul peretelui abdominal. Aceste incizii sunt utilizate pentru a introduce:

un tub prin care sunt introduse gaze (dioxid de carbon) în interiorul cavității abdominale, cu rolul de a facilita vizualizarea apendicelui;
laparoscopul ce conține camera, aceasta oferind imagini ale interiorului cavității abdominale;
alte instrumente care vor permite fixarea și excizia apendicelui.

Ulterior, după excizia apendicelui, inciziile sunt suturate. Firele vor fi scoase după aproximativ o săptămână. La sfârșitul operației, la nivelul peretelui abdominal vor fi montate tuburi de dren. Acestea permit eliminarea lichidului care se formează în interiorul cavității. În câteva zile, tubul este scos.

În ceea ce privește apendicele excizat, acesta este analizat la laboratorul de anatomie patologică. Scopul este de a identifica eventuale celule canceroase.

Apendicectomia prin intervenție deschisă

Tehnica de efectuare a acestei intervenții chirurgicale constă în realizarea unei singure incizii de aproximativ 4 centimetri. Aceasta se poate mări în cazul în care chirurgul are nevoie de mai mult spațiu pentru acces. Ulterior, este localizat apendicele și excizat. Incizia se închide prin intermediul suturilor.

Apendicele excizat este trimis la laboratorul de anatomie patologică pentru a stabili dacă are în componența sa celule neoplazice.

Complicații ale apendicectomiei

Apendicectomia poate prezenta unele complicații, precum:

infecție;
sângerare;
durere locală;
durere la nivelul umărului stâng (ca urmare a prezenței dioxidului de carbon introdus în cavitatea abdominală);
hernie abdominală.

Recuperarea după apendicectomia laparoscopică

Recuperarea este rapidă, în medie pacientul fiind internat 2-3 zile. Acesta poate prezenta durere locală, pentru care se administrează analgezice. În primele zile, este indicat ca pacientul să urmeze un regim alimentar care să includă lichide, alimente cu conținut redus de grăsime și bogate în proteine. În funcție de starea medicală a fiecărui pacient, medicul va recomanda cele mai potrivite alimente.

După externare, pacientului îi este recomandat să evite a efectua efort fizic de intensitate crescută. Activitatea fizică ușoară este permisă, pacientul fiind încurajat să meargă chiar din prima zi a intervenției chirurgicale. Acesta poate efectua un duș în următoarea zi de la procedură. De asemenea, regimul alimentar este recomandat a fi echilibrat și bogat în nutrienți.

Revenirea la activitățile zilnice obișnuite se poate face în aproximativ o săptămână în cazul apendicectomiei laparoscopice. În cadrul intervenției chirurgicale deschise, durata de recuperare este mai îndelungată.

Apendicectomia laparoscopică este metoda cea mai utilizată pentru excizia apendicelui inflamat. Aceasta prezintă multiple beneficii comparativ cu intervenția chirurgicală deschisă. Pentru a afla mai multe informații despre această tehnică, apelați la specialistii Clinicii Gral.

Pentru mai multe informații sau programări ne puteți contacta la 021.323.00.00.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

www.nhs.uk, https://www.nhs.uk/conditions/appendicitis/treatment/, accesat la data 17.04.2022;
www.sages.org, https://www.sages.org/publications/patient-information/patient-information-for-laparoscopic-appendectomy-from-sages/, accesat la data 17.04.2022;
www.mountsinai.org, https://www.mountsinai.org/health-library/surgery/appendectomy, accesat la data 17.04.2022;
www.betterhealth.vic.gov.au, https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/appendectomy, accesat la data 17.04.2022;
www.emedicine.medscape.com, https://emedicine.medscape.com/article/1582228-overview#a3 , accesat la data 17.04.2022;
Beers M. H et al. (ed.), 2009, Manualul Merck de diagnostic și tratament, Ed. a XVIII - a, Ed. ALL, pag. 102-104.

01-05-2022

Programeaza-te