Coxartroza, simptome si tratament

Coxartroza este o boala cronica ce se manifesta prin degradarea articulatiei soldului si este intalnita in general dupa varsta adulta. Incidenta maxima apare la persoane de peste 50 ani, fiind mai frecventa cu inaintarea in varsta. Exista si cazuri particulare in care coxartroza apare la tineri cu varsta sub 30 ani.

De principiu, genul persoanei nu pare sa influenteze incidenta coxartrozei, dar se poate spune ca la barbati apare mai devreme, in jurul varstei de 50 ani, in timp ce la femei apare mai tarziu, dupa 65-70 de ani.
Desi exista numerosi factori favorizanti, nu sunt cunoscute cu exactitate cauzele aparitiei acestei suferinte.
 

Sunt doua mari categorii etiologice de coxartroza: primara sau idiopatica, cand nu sunt identificate cauzele aparitiei bolii si secundara unor afectiuni preexistente:
- traumatisme precum contuzii de sold, fracturi de bazin sau cap femural, luxatie traumatica de sold (coxartroza post-traumatica);
- afectiuni endocrine (dezechilibre hormonale-menopauza la femei, administrarea de cortizon etc.);
- boli metabolice (diabet zaharat, hipercolesterolemie);
- factori mecanici, in cazul practicarii anumitor sporturi sau profesii ce suprasolicita articulatia soldului (ridicarea greutatilor, munca pe platforme industriale vibratorii);
- malformatii coxofemurale congenitale (luxatie congenitala sold, protruzie acetabulara) sau dobandite (osteocondrita juvenila);
- boala infectioasa/ inflamatorie (coxite reumatismale, artrita sold, septicemie, TBC osteoarticular).
 

Durerea este simptomul principal al coxartrozei. Ea poate fi localizata inghinal cel mai frecvent, dar poate aparea si la nivel fesier, pe fata interna a coapsei, pe fata externa a soldului sau la nivelul genunchiului.

Durerea care se accentueaza la mers prelungit, mers pe teren accidentat, urcat si coborat scari si care se amelioreaza la repaus este o caracteristica a coxartrozei.

Au fost propuse mai multe clasificari evolutive ale coxartrozei, fara ca vreuna sa intruneasca acceptarea unanima. Toate contorizeaza modificarile radiografice, durerea, mobilitatea articulara si mersul.

La debut, desi sunt prezente modificari radiografice, pacientul nu are dureri, se deplaseaza normal si are o mobilitate buna in articulatia soldului.

Pe masura ce boala evolueaza, in paralel cu accentuarea modificarilor radiografice, apar dureri la efort fizic, apoi si la mers, devenind cvasipermanente (inclusiv in repaus). Mobilitatea articulara se diminueaza pana la disparitie, in final membrul inferior fiind blocat in pozitie vicioasa, pacientul nu mai poate ridica genunchiul spre piept, nu se mai poate incalta, etc.

Mersul, la inceput normal, devine schiopatat, ulterior pacientul putand a se deplasa doar cu ajutorul unui baston, carja sau cadru. Mai apoi, pentru unii pacienti, mersul devine imposibil de realizat.
 

Tratamentul are ca obiective: scaderea durerii, mentinerea si cresterea mobilitatii articulare, limitarea invaliditatii.
Acestea se obtin prin mijloace nefarmacologice: fiziochinetoterapia, are ca obiectiv cresterea mobilitatii articulare si a fortei musculare, reducerea solicitarii articulare prin mers pe sprijin in baston situat pe mana opusa soldului afectat, scaderea in greutate, repaus in decubit ventral (pe burta) cate 30 minute de 2-3 ori pe zi, folosirea scaunelor mai inalte; mijloace farmacologice: antialgice si antiinflamatorii la indicatia medicului curant.
 

Dr. Mona Petrec, Medic Primar, Clinica MC Gral Ploiesti ne informeaza ca inlocuirea articulatiei uzate cu o proteza (artroplastia) reprezinta o interventie chirurgicala majora, aceasta fiind ultima etapa in tratamentul unei artroze. Desi nu poate realiza performantele unei articulatii normale sanatoase, protezarea este compatibila cu o functie articulara buna. Scopul protezarii este obtinerea unui sold nedureros si stabil .

Avand in vedere ca operatia este laborioasa si solicita intraoperator resurse biologice importante din partea organismului, ca proteza are o durata de viata limitata si ca presupune postoperator precautii si o conduita speciala din partea pacientului, protezarea nu poate fi realizata oricand si oricarui pacient.

Operatia de protezare este propusa pacientului cu coxartroza la care metodele conservatoare de tratament (medicamentos, balneofizioterapeutic, interventii chirurgicale conservatoare-osteotomii) nu au avut efect. Operatia este efectuata doar pacientilor care, prin testele biologice efectuate preoperator, infirma existenta unui focar de infectie, a unei tromboflebite si care au o functie hepatica, renala si cardiaca acceptabile.

Totodata, patologia preexistenta, frecvent intalnita la persoanele varstnice (HTA,CIC,DZ), trebuie reechilibrata, adusa in cei mai buni parametri.

Pacientii cu tulburari de comportament si necooperanti pot fi exclusi din categoria celor supusi artroplastiei. Protezarea nu reprezinta un panaceu universal, nu poate inlocui procedee terapeutice medicamentoase si chirurgical conservatoare si nici nu poate fi practicata in scop profilactic.

De principiu, sunt considerate contraindicatii ale protezarii totale de sold: starea generala precara a pacientului, obezitatea morbida, tromboflebita, sepsis (infectie) local mai recent de 9-12 luni.


Pentru detalii si programari sunati la *GRAL (*4725) / 021-323.00.00