Cum stii ca ai o infectie cu virusul HIV?

Despre infecția cu virusul HIV s-a scris mult în ultimele decenii, din cauza impactului pe care l-a avut asupra lumii medicale. Desigur, există și numeroase mituri legate de această boală, mituri în care se remarcă persistența unei frici exagerate, indusă de necunoaștere. În acest articol poți afla ce este infecția cu virusul HIV, cum se manifestă, ce opțiuni legate de tratament există și care este prognosticul pacientului diagnosticat cu HIV.

• Ce este infecția cu virusul HIV și ce este HIV SIDA?
• HIV SIDA cauze
• Simptomele infecției cu virusul HIV
• Diagnostic HIV
• Tratamentul infecției cu virusul HIV
• Urmările infecției cu virusul HIV
• Stil de viață și terapii alternative

 

Ce este infecția cu virusul HIV și ce este HIV SIDA?

 

Mulți ani de zile, SIDA a fost considerată (în mod nedrept și nejustificat) o boală a comunităților homosexuale. În prezent, se cunosc mult mai multe despre: ce este HIV simptome, boala SIDA pe care o determină, modul de diagnostic și de tratament.

Ce înseamnă HIV? HIV este prescurtarea pentru Human Immunodeficiency Virus - virusul imunodeficienței umane. HIV este considerat o infecție cu transmitere sexuală, dar aceasta nu este nici pe departe unica modalitate de transmitere.

Ce este SIDA? SIDA este boala declanșată de infecția cu HIV, motiv pentru care se vorbește despre HIV SIDA. SIDA este prescurtarea pentru Sindromul imunodeficienței umane dobândite, o boală cronică în care virusul afectează sistemul imunitar, căruia îi scade eficiența, lăsând organismul predispus la numeroase infecții virale, bacteriene și fungice, multe dintre ele determinate de microorganisme inofensive pentru o persoană sănătoasă.
 

HIV SIDA cauze

 

Complexul SIDA HIV este adeseori insuficient înțeles de către pacienți.

Cauza afecțiunii denumită SIDA este infecția cu un virus, denumit HIV. Pacientul infectat cu virusul HIV este considerat seropozitiv, chiar dacă nu manifestă deocamdată simptomele bolii SIDA. În HIV simptome pot apărea, nespecific, la câteva săptămâni de la infecție.

În cazul HIV, transmiterea prin contact sexual neprotejat a fost considerată mult timp principala responsabilă pentru răspândirea bolii. Dar metoda de transmitere HIV nu se rezumă doar la contactul sexual. De fapt, virusul HIV se poate transmite prin contactul cu sângele infectat, prin contactul cu unele fluide corporale și de la mamă la făt în timpul sarcinii, nașterii și alăptării.

Infecția cu virusul HIV presupune ca sângele, sperma sau secrețiile vaginale infectate să pătrundă în organismul unui individ sănătos. Acest lucru se poate produce pe mai multe căi:

• Contact sexual. Virusul HIV poate fi contactat prin contact sexual vaginal, anal sau oral. Poarta de intrare este reprezentată de leziunile de mici dimensiuni de la nivelul mucoasei orale, vaginale sau anale, care se produc frecvent în timpul contactului sexual;
• Folosirea necorespunzătoare a acelor. Mai frecventă în comunitățile de persoane dependente de droguri, folosirea la comun a acelor a fost o practică medicală relativ comună înainte de anii 1980;
• Transfuzii de sânge. În prezent, băncile de sânge testează toți donatorii și toate probele recoltate în vederea depistării infecției cu HIV, astfel că riscul de îmbolnăvire este foarte mic în țările cu un sistem medical bine pus la punct. Totuși, el persistă în statele mai sărace, care nu își permit să testeze întreaga rezervă de sânge;
• În timpul sarcinii, al nașterii sau al alăptării. Mamele infectate pot transmite virusul HIV bebelușilor lor. Mamele seropozitive care se află în tratament au un risc semnificativ mai mic de a transmite boala.

Este foarte important de știut că virusul HIV nu se transmite prin contact fizic obișnuit: îmbrățișat, pupat, dansat, strâns mâna. De asemenea, virusul HIV nu se răspândește prin aer, apă sau înțepături de insecte.

Când se discută despre SIDA, transmitere nu este un termen potrivit. SIDA reprezintă complexul de simptome determinat de infecția avansată cu virusul HIV, așadar, nu se transmite.
 

Simptomele infecției cu virusul HIV

 

Simptomele infecției cu virusul HIV depind de faza infecției în care se află pacientul și de nivelul de competență al sistemului imunitar, afectat de virus în mai mică sau mai mare măsură.
 

Primele simptome HIV la femei și bărbați

 

Primele simptome HIV la femei și la bărbați pot apărea la 2-4 săptămâni de la infecție. Este o fază cunoscută ca infecție primară sau infecție acută cu HIV și se poate prelungi preț de câteva săptămâni.

În infecția primară cu virusul HIV, există o serie de simptome bărbați și femei similare:

• Febră;
• Dureri de cap;
• Dureri musculare și articulare;
• O erupție cutanată;
• Durere în gât și leziuni orale dureroase;
• Umflarea ganglionilor, în special la nivelul gâtului;
• Diaree;
• Scădere în greutate;
• Tuse;
• Transpirații nocturne.

După cum se poate observa cu ușurință, în infecția primară cu virusul HIV, aceste simptome femei și bărbați sunt asemănătoare unei infecții virale de tipul răcelii sau gripei. La mulți dintre pacienți, aceste semne pot lipsi complet sau pot fi atât de blânde încât să treacă neobservate. Din păcate, încărcătura virală este foarte mare în această fază, motiv pentru care infecția se răspândește mult mai ușor în perioada infecției primare decât mai târziu, chiar și în absența unor simptome specifice HIV.
 

La cât timp apar simptomele HIV SIDA?

 

Multe persoane se întreabă la cât timp apar simptomele HIV, referindu-se de fapt la simptome asociate SIDA.

După perioada acută, infecția cu virusul HIV trece într-o fază latentă din punct de vedere clinic. Virusul este prezent în sânge și la nivelul leucocitelor, dar pacienții nu manifestă niciun fel de simptome HIV bărbați sau femei.

Această etapă poate dura luni sau ani de zile. În cazul persoanelor care primesc terapie antiretrovirală, faza latentă se poate prelungi pentru mulți ani. Din motive necunoscute, unii pacienți dezvoltă simptome SIDA mult mai devreme.
 

Simptome avansate HIV

 

Infecția simptomatică determinată de virusul HIV este denumită SIDA. O serie de simptome SIDA bărbați și femei sunt similare și sunt cauzate de distrugerea progresivă a celulelor sistemului imunitar. Nu există simptome SIDA fază terminală, dar există semne care indică o disfuncție tot mai accentuată a sistemului imunitar, concretizată în infecții frecvente, din ce în ce mai grave și mai dificil de tratat:

• Febră, oboseală cronică;
• Adenopatii generalizate;
• Diaree și scădere în greutate;
• Candidoză extinsă și/sau repetată;
• Zona zoster;
• Pneumonie.

Accesul la medicația antivirală a redus numărul de decese determinate de SIDA la nivel mondial. În absența tratamentului, infecția cu HIV evoluează către SIDA în 8-10 ani. Cât trăiesc bolnavii de SIDA depinde mult de momentul instituirii tratamentului și de complianța pacientului.

Diagnostic HIV

 

Diagnosticarea infecției cu HIV se poate face prin mai multe tipuri de teste:

• Teste antigen/anticorpi, efectuate pe probe de sânge venos. Antigenii împotriva virusului HIV pot fi detectați la câteva săptămâni de la expunere: între 2 și 6 săptămâni sunt necesare pentru un rezultat fiabil post-expunere;
• Teste de anticorpi, efectuate pe probe de sânge sau salivă. Acest tip de test poate oferi rezultate fiabile la 3-12 săptămâni după infecție;
• Teste de acizi nucleici, efectuate pe probe de sânge care urmăresc să identifice încărcătura virală. În cazul unei expuneri foarte recente, acesta este cel mai potrivit test, deoarece permite identificarea rapidă a infecției.

Odată identificați anticorpii specifici virusului HIV sau materialul genetic viral, medicul va recomanda o serie de investigații suplimentare pentru determinarea fazei de boală și a tratamentului optim. Aceste analize pot include:

• Numărarea limfocitelor T CD4. Acestea sunt celulele albe cele mai afectate de virusul HIV. Chiar în absența simptomelor, infecția cu HIV avansează către SIDA atunci când numărul de limfocite T CD4 scade;
• Determinarea încărcăturii virale (HIV ARN) măsoară cantitatea de virus din sânge. După începerea tratamentului, pacientul ar trebui să aibă o încărcătură virală nedetectabilă. Astfel, se reduce riscul de apariție a infecțiilor oportuniste și a altor complicații specifice;
• Determinarea rezistenței la medicamente este menită să identifice tulpinile virale rezistente la anumite medicamente specifice. Astfel, se pot adopta decizii informate legate de opțiunile cele mai potrivite de tratament.

Testare HIV

 

Având în vedere absența simptomelor de infecție în primele faze de boală, dar și nespecificitatea semnelor clinice, o testare HIV periodică este singura metodă de identificare precoce a bolii și instituire promptă a unui tratament adecvat.

Nu există indicații clare referitoare la frecvența de testare HIV, aceasta depinzând de eventualele comportamente riscante adoptate de către fiecare individ.
 

Tratamentul infecției cu virusul HIV

 

În cazul HIV, simptomele nu sunt un criteriu util pentru stabilirea unui curs de tratament. Nu există niciun tratament care să vindece complet boala, dar există mai multe opțiuni pentru controlul acesteia și pentru prevenirea complicațiilor. Toate acestea sunt incluse într-o categorie denumită medicamente antiretrovirale. Orice persoană diagnosticată cu HIV trebuie să înceapă terapia antiretrovirală cât mai repede, pentru a preveni apariția complicațiilor.

Terapia antiretrovirală presupune, în general, folosirea unei combinații de minimum două medicamente din mai multe categorii de medicamente. Este cea mai bună abordare dovedită până în prezent, pentru reducerea încărcăturii virale. Există, pe piață, mai multe astfel de alternative de tratament antiretroviral, care îmbină mai multe substanțe într-o singură pastilă.

Scopul acestei combinații de medicamente este să:

• acopere rezistența virală caracteristică diverselor tulpini de virus;
• prevină selectarea unei tulpini rezistente, noi;
• maximizeze supresia virală.

 

Instituirea tratamentului și durata acestuia

 

Toți pacienții cu infecție HIV confirmată trebuie să primească medicație antiretrovirală, indiferent de valorile obținute la numărătoarea limfocitelor T CD4. În HIV, dacă există simptome prezente sau absente nu reprezintă un indicator pentru începerea sau întreruperea tratamentului.

Un tratament continuu, eficient, capabil să reducă încărcătura virală sub nivelul detectabil este cea mai bună metodă ca pacientul să rămână sănătos.

Pentru ca tratamentul să fie eficient, pacientul trebuie să ia medicamentele exact așa cum i-au fost prescrise de către medic, fără să rateze nicio doză. Menținerea încărcăturii virale sub valorile detectabile prin medicație antiretrovirală ajută ca:

• sistemul imunitar să își păstreze competența;
• riscul de infecții oportuniste să se reducă semnificativ;
• riscul de selectare a tulpinilor rezistente să scadă;
• riscul de transmitere a bolii să se reducă semnificativ.

Respectarea pe termen lung a terapiei antiretrovirale poate fi o provocare, motiv pentru care se recomandă ca pacientul să aibă discuții ample cu medicul curant și să beneficieze de consultații regulate pentru monitorizarea răspunsului la tratament. Medicul trebuie informat în legătură cu orice problemă care l-ar putea împiedica pe pacient să urmeze tratamentul.
 

Tratamentul antiretroviral - efecte adverse

 

Efectele secundare ale tratamentului antiretroviral pot include:

• Tulburări digestive: greață, vărsături, diaree;
• Afecțiuni cardiace;
• Afecțiuni renale;
• Afecțiuni hepatice;
• Scăderea densității osoase;
• Niveluri anormale de colesterol;
• Hiperglicemie;
• Dificultăți cognitive și afective.

Urmările infecției cu virusul HIV

 

Infecția cu virusul HIV determină o slăbire a sistemului imunitar, ceea ce deschide poarta unei serii de infecții oportuniste. Printre consecințele frecvente ale infecției, în absența unui tratament HIV, se numără:

• Pneumonia cu Pneumocystis este o boală fungică severă;
• Candidoza apare frecvent în infecția cu HIV;
• Tuberculoza este una dintre principalele cauze de deces ale pacienților cu SIDA;
• Infecția cu citomegalovirus determină leziuni severe la nivelul ochilor, tubului digestiv și al plămânilor;
• Meningita criptococică este determinată de o ciupercă din sol și este frecventă la pacienții cu SIDA;
• Toxoplasmoza este o infecție parazitară cu urmări devastatoare în cazul SIDA;
• Limfomul este o formă de cancer frecvent asociată infecției HIV;
• Sarcomul Kaposi este o tumoră a vaselor de sânge; cel mai adesea, apare sub forma unor leziuni roz, roșii sau violet la nivelul pielii și al gurii, dar se poate extinde la nivelul organelor interne;
• Cancere determinate de infecția cu HPV, pe care organismul nu mai reușește să o gestioneze în mod adecvat.

Există și o serie de alte complicații care se pot asocia evoluției bolii:

• Cașexia apare ca urmare a pierderii cronice în greutate;
• Complicațiile neurologice includ confuzie, dezorientare, depresie, anxietate, dificultăți de mers, tulburări neurocognitive;
• Nefropatii;
• Afectare hepatică, cu atât mai gravă la pacienții care suferă concomitent de hepatita B sau C.

 

Stil de viață și terapii alternative

 

În cazul HIV, simptomele nu sunt un indicator fiabil al modului de evoluție a bolii. În infecția cu virusul HIV simptomele apar târziu, sunt nespecifice și se manifestă, în general, atunci când daunele produse de virus sunt semnificative. Nu vor dispărea simptomele și nu te vei vindeca miraculos cu ajutorul unui stil de viață sănătos, dar cu siguranță calitatea vieții se va îmbunătăți, la fel ca speranța de viață.

Odată stabilit un curs de tratament, depinde de tine să te îngrijești în mod activ:

• Alege un stil alimentar sănătos, consumă cantități adecvate de nutrienți proveniți din surse cât mai naturale;
• Evită carnea crudă, lactatele nepasteurizate, ouăle insuficient preparate termic. Infectiile alimentare sunt deosebit de periculoase pentru pacienții care suferă de HIV;
• Discută despre rapeluri la vaccinurile disponibile și despre alte vaccinuri de care ai putea avea nevoie. Majoritatea vaccinurilor sunt sigure pentru pacienții cu HIV, cu excepția celor care conțin virusuri vii;
• Fii prudent în ceea ce privește animalele de companie, care pot transmite diferite boli;
• Discută cu medicul despre suplimentele de vitamine și minerale; în doze mici, acestea pot fi utile;
• Evită suplimentele de bază de usturoi, care pot interacționa cu unele medicamente. Consumul ocazional de usturoi în alimentație nu ridică probleme.

Un diagnostic de tipul infecției cu virusul HIV poate fi devastator, în principal din cauza impactului social, afectiv și financiar. Totuși, în prezent există numeroase resurse disponibile pentru pacienții care suferă de HIV/SIDA, datorită cărora îți poți prelungi viața și poți menține o calitate excelentă a vieții.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hiv-aids/symptoms-causes/syc-20373524
2. https://www.who.int/health-topics/hiv-aids#tab=tab_1
3. https://hivinfo.nih.gov/understanding-hiv/fact-sheets/hiv-and-aids-basics
4. https://medlineplus.gov/hiv.html
5. https://www.hiv.gov/hiv-basics/overview/about-hiv-and-aids/what-are-hiv-and-aids/
6. https://www.nhs.uk/conditions/hiv-and-aids/
7. https://www.cdc.gov/hiv/basics/whatishiv.html#:~:text=What%20is%20HIV%3F,they%20have%20it%20for%20life.