Cum tratam corect tusea convulsivă?

Tusea convulsivă, cunoscută și sub numele de tuse convulsivă sau pertussis (sau popular, tuse măgărească), este o boală respiratorie contagioasă cauzată de bacteriile Bordetella pertussis. Este caracterizată prin episoade repetate de tuse severă și spasmodică, adesea însoțite de o respirație profundă și zgomotoasă. Aceste episoade de tuse pot fi atât de intense încât pot provoca vărsături, episoade de sufocare și, în cazurile severe, pot duce la complicații grave, în special la copiii mici.

În cazurile mai ușoare, tusea convulsivă poate fi confundată inițial cu o răceală sau o infecție respiratorie obișnuită, dar se caracterizează prin tusea persistentă și paroxistică care persistă săptămâni întregi. Vaccinarea este cea mai bună modalitate de prevenire a bolii, dar tratamentul timpuriu cu antibiotice poate ajuta la reducerea severității și la prevenirea răspândirii bolii în comunitate.
 

Cauzele tusei convulsive (Bordetella pertussis)

Tusea convulsivă, sau pertussis, este cauzată de bacteriile Bordetella pertussis. Aceste bacterii sunt extrem de contagioase și se transmit de la o persoană la alta prin picături de saliva expulzate în aer atunci când o persoană infectată tușește sau strănută. Principalele cauze și factori implicați în transmiterea și dezvoltarea bolii sunt:

• Bordetella pertussis: Este bacterie gram-negativă responsabilă de infecția respiratorie.
• Transmiterea: Tusea convulsivă se răspândește prin picături de saliva sau secreții respiratorii ale persoanelor infectate, care sunt eliberate în aer când acestea tușesc sau strănută. Oricine inhalează aceste picături poate fi expus riscului de a dezvolta boala.
• Contagioasă: Bordetella pertussis este extrem de contagioasă. Rata de infectare în rândul persoanelor nevaccinate este foarte mare.
• Incubația: Perioada de incubație pentru pertussis este de obicei între 7 și 10 zile, dar poate varia între 4 și 21 de zile.
• Vulnerabilitatea copiilor mici: Copiii sub vârsta de 1 an sunt cei mai susceptibili să dezvolte complicații severe, inclusiv pneumonia sau alte probleme respiratorii care pot duce la deces.
• Imunitatea dobândită prin vaccinare sau infecție anterioară: Imunitatea la Bordetella pertussis poate fi dobândită prin vaccinare (vaccinul DTPa în copilărie și vaccinul Tdap în adolescență și adulți) sau prin trecerea prin boală, deși imunitatea naturală nu este permanentă și poate scădea în timp.
• Factori de risc: Factorii care cresc riscul de a dezvolta pertussis sau complicații includ lipsa vaccinării, expunerea la persoane infectate, și condiții care afectează sistemul respirator.

 

Transmitere

Transmiterea tusei convulsive (pertussis) se face prin contactul direct cu secrețiile respiratorii ale unei persoane infectate cu bacteriile Bordetella pertussis. Iată detalii despre modul de transmitere:

1. Picături de salivă: Transmiterea principală a tusei convulsive se face prin picături de saliva sau secreții respiratorii expulzate în aer atunci când o persoană infectată tușește, strănută sau vorbește.
2. Contactul direct: Cel mai frecvent mod de transmitere este prin contactul direct cu o persoană infectată. Picăturile de salivă care conțin bacteriile Bordetella pertussis pot fi inhalate de o altă persoană, care devine astfel expusă la infecție.
3. Contactul indirect: Este posibil ca bacteriile să se răspândească și prin contactul cu obiecte contaminate cu secreții respiratorii infectate, de exemplu, atunci când o persoană atinge o suprafață contaminată și apoi își atinge fața, în special gura, nasul sau ochii.
4. Contagioasă: Bordetella pertussis este extrem de contagioasă. O persoană care are tuse convulsivă poate infecta în mod eficient alte persoane din jur, în special în primele 2 săptămâni de boală, când nivelul de bacterii în secrețiile respiratorii este cel mai mare.
5. Perioada de contagiozitate: Persoanele infectate sunt contagioase în mod special în primele 2 săptămâni de boală, dar pot rămâne contagioase până când sunt tratate cu antibiotice eficiente și tusea a început să scadă în intensitate.
6. Riscul de transmitere: Copiii nevaccinați și adulții care nu au o imunitate adecvată sunt cei mai susceptibili să fie infectați și să transmită boala altor persoane.

 

Simptome

Simptomele tusei convulsive (pertussis) pot varia în funcție de stadiul bolii și de vârsta persoanei afectate. Boala este caracterizată de mai multe etape distincte, fiecare cu simptome specifice:

Faza inițială (primele 1-2 săptămâni):

• Simptome asemănătoare răcelii: Începutul este similar unei răceli obișnuite, cu ușoară febră, rinoree (nas care curge), tuse ușoară și congestie nazală.
• Durata: Această fază durează în general una sau două săptămâni.

Faza paroxistică (2-6 săptămâni):

• Tuse paroxistică: Tusea devine mai severă și mai frecventă.

-Tusea devine puternică, repetitivă și fără oprire.
-Respirația poate fi dificilă după episoadele de tuse, cauzată de inspirația rapidă și profundă (sughiț respirator).
-Uneori, tusea poate fi însoțită de un sunet.

• Episoade de tuse: Pot fi suficient de severe încât să ducă la vărsături, episoade de sufocare sau chiar la cianoză (înroșirea feței cauzată de lipsa de oxigen).
• Oboseală și epuizare: După episoadele de tuse, pacientul poate fi extrem de obosit și epuizat.

Faza de convalescență (în general 2-3 săptămâni sau mai mult):

• Tusea începe să scadă în intensitate: Tusea devine treptat mai rară și mai ușoară, dar poate persista timp îndelungat.
• Recuperare completă: Persoana infectată poate reveni la starea de sănătate completă în decursul mai multor săptămâni.

Simptomele pot fi mai severe la sugari și la copiii mici, care pot prezenta:

• Tuse paroxistică mai severă și mai frecventă.
• Posibile episoade de oprire a respirației (apnee) în timpul tusei.
• Vomă post-tuse.
• Cianoză (înroșirea feței din cauza lipsei de oxigen).

 

Diagnostic

Diagnosticul tusei convulsive (pertussis) implică evaluarea simptomelor specifice, istoricul medical al pacientului și, uneori, teste de laborator. Iată cum se realizează diagnosticul detaliat:

Evaluarea clinică

• Istoric medical detaliat: Medicul va întreba despre simptomele pacientului, inclusiv tipul și durata tusei, eventualele complicații precum vărsături post-tuse, dificultăți de respirație sau episoade de oprire a respirației. Va fi luat în considerare și istoricul de vaccinare al pacientului.
• Examinarea fizică: Medicul va efectua o examinare fizică pentru a observa simptomele asociate cu tusea convulsivă, cum ar fi semnele de epuizare, dificultăți respiratorii și eventual cianoză (înroșirea feței din cauza lipsei de oxigen).

Diagnosticul de laborator

• Prelevarea de probe pentru laborator:

-Prelevarea secrețiilor respiratorii: Se poate colecta o mostră din nas sau din gât pentru a detecta prezența bacteriei Bordetella pertussis.
-Probele de aspirat nazofaringian sau de tuse sunt cele mai frecvente pentru copii mici, în special în fazele timpurii ale bolii.

• Teste de laborator:

-PCR (reacția în lanț a polimerazei): Acest test detectează ADN-ul bacteriei Bordetella pertussis și este cel mai sensibil și specific pentru diagnosticul precoce.
-Cultură bacteriană: Se poate face o cultură pentru a crește bacteriile din mostră și a confirma prezența Bordetella pertussis. Acest test poate fi utilizat în anumite situații, dar rezultatele pot dura mai mult timp comparativ cu testul PCR.

Alte teste:

• Hemoleucograma completă (CBC): Poate arăta o creștere a numărului de leucocite (celule albe sanguine), indicând o reacție inflamatorie asociată cu infecția.

Diagnosticul diferențial

• Medicul poate exclude alte cauze ale tusei persistente, cum ar fi pneumonia, bronșiolita, bronșita acută, gripa sau alte infecții respiratorii.

 

Tratament pentru tusea convulsivă

Tratamentul pentru tusea convulsivă (pertussis) include gestionarea simptomelor, administrarea de antibiotice pentru a reduce severitatea bolii și prevenirea răspândirii bacteriei Bordetella pertussis în comunitate. Iată detaliile despre tratament:

1. Antibiotice

2. Tratamentul simptomatic

• Medicamente pentru tuse:

-Antitusive nu sunt recomandate de obicei, deoarece pot reduce capacitatea de a elimina secrețiile din plămâni, ceea ce ar putea agrava boala.
-Expectorante pot fi folosite în mod corespunzător pentru a ajuta la expectorarea mucusului, dar doar sub recomandarea medicului.

• Alte măsuri de confort:

-Rehidratarea: Este importantă pentru a menține hidratarea adecvată, mai ales în cazul copiilor mici și al persoanelor cu tuse severă.
-Odihna: Este recomandată pentru a ajuta la recuperarea generală și la gestionarea oboselii.

3. Măsuri de control al infecției

• Izolarea: Pacienții infectați trebuie să fie izolați pentru a preveni răspândirea bolii, mai ales în primele 5 zile de la începerea tratamentului antibiotic, când sunt cel mai contagioși.
• Vaccinarea și profilaxia: Este esențială pentru contactele apropiate ale pacientului, pentru a preveni răspândirea bolii.

4. Managementul complicațiilor

• Complicații respiratorii: Pot fi tratate corespunzător în funcție de natura și severitatea lor, inclusiv pneumonia sau alte probleme respiratorii.

Recomandări suplimentare

• Reevaluarea: Este importantă pentru a monitoriza evoluția bolii și a complicațiilor, mai ales în cazurile severe sau la copiii mici.
• Consiliere și educație: Pacienții și familiile trebuie să fie informați despre semnele și simptomele de deteriorare a stării de sănătate și să știe când să solicite asistență medicală urgentă.

Tratamentul pentru tusea convulsivă ar trebui să fie administrat sub supravegherea și recomandarea unui medic, care poate lua în considerare starea generală a pacientului și orice condiții preexistente. Este esențial să se urmeze întotdeauna indicațiile medicului pentru a asigura o recuperare completă și pentru a preveni răspândirea bolii în comunitate.
 

Complicații

Tusea convulsivă (pertussis) poate duce la o serie de complicații, în special la copiii mici și la adulții vulnerabili. Complicațiile pot fi grave și pot include următoarele:

1. Complicații respiratorii:

• Pneumonie: Este cea mai frecventă complicație a tusei convulsive, în special la sugari și la copiii mici. Pneumonia poate necesita spitalizare și tratament intensiv.
• Apnee: Episoadele de tuse severă pot duce la oprirea respirației (apnee), mai ales la sugari și la copiii mici.
• Encefalopatie hipoxică: Lipsa de oxigen în timpul episoadelor de tuse severă poate duce la afectarea creierului, ceea ce poate provoca leziuni cerebrale permanente.

2. Complicații generale:

• Pertussis sever: Este o formă rară, dar foarte severă a bolii care poate provoca episoade de convulsii, apneea, pierderea conștienței sau chiar moartea.
• Pneumotorax: Ruperea unei bule de aer în plămân în timpul unei episoade de tuse severă poate duce la acumularea de aer în spațiul pleural, ceea ce poate afecta respirația.

3. Complicații neurologice:

• Convulsii: Pot apărea în cazurile severe, mai ales la copiii mici.
• Encefalită: Inflamația creierului poate apărea ca urmare a infecției cu Bordetella pertussis.

4. Alte complicații:

• Dezvoltare fizică și mentală afectată: Copiii care au avut tuse convulsivă pot avea un risc crescut de dezvoltare întârziată din cauza episoadelor repetate de apnee și de pierdere a oxigenului.

Managementul complicațiilor:

• Este esențial să se acorde o atenție deosebită managementului adecvat al complicațiilor. Copiii mici, sugarii și persoanele cu afecțiuni preexistente sunt mai susceptibile să dezvolte complicații severe.
• Tratamentul prompt cu antibiotice și gestionarea adecvată a simptomelor pot reduce riscul de complicații grave.
• Monitorizarea continuă a stării pacientului și ajustarea tratamentului în funcție de evoluția bolii sunt esențiale.

Este important ca părinții să fie conștienți de semnele și simptomele de deteriorare și să solicite asistență medicală urgentă dacă apare vreo preocupare în legătură cu starea de sănătate a copilului lor sau a unei persoane vulnerabile infectate cu tuse convulsivă.
 

Prevenție

Prevenirea tusei convulsive (pertussis) este crucială și implică mai multe strategii, inclusiv vaccinarea, igiena corespunzătoare și măsuri pentru evitarea răspândirii bolii. Iată detalii despre fiecare dintre acestea:

1. Vaccinarea

• Vaccinul DTaP/DTaP-IPV/Hib (Pentavac):

-Acesta este vaccinul recomandat pentru copii în primii ani de viață și protejează împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive (pertussis), poliomielitei și haemophilus influenzae tip b.
-Se administrează în mai multe doze la vârste specifice conform programului național de imunizare.
-Vaccinarea completă oferă o protecție eficientă împotriva tusei convulsive, prevenind formele severe și complicațiile bolii.

• Vaccinul Tdap:

-Acest vaccin este utilizat pentru imunizarea adolescenților și adulților.
-Conține o doză redusă de antigen pertussis comparativ cu vaccinul DTaP destinat copiilor, dar este important pentru a menține imunitatea împotriva tusei convulsive pe termen lung.

• Vaccinarea în timpul sarcinii:

-Recomandată în trimestrul al treilea de sarcină, pentru a transmite anticorpi protectori copilului în timpul primelor luni de viață, când copilul nu este încă complet vaccinat.

2. Igiena personală și măsuri de prevenție

• Spălarea frecventă a mâinilor:

-Una dintre cele mai eficiente măsuri preventive împotriva răspândirii bolilor respiratorii, inclusiv a tusei convulsive.
-Utilizarea săpunului și a apei timp de cel puțin 20 de secunde este recomandată, în special după tuse sau strănut.

• Acoperirea gurii și a nasului:

-La tuse și strănut, se recomandă să vă acoperiți gura și nasul cu un șervețel sau cu partea internă a cotului, nu cu mâna goală.

• Evitarea expunerii la persoane infectate:

-Evitarea contactului apropiat cu persoanele care prezintă simptome de tuse convulsivă până când sunt tratate și nu mai sunt contagioase.

3. Vaccinarea contactelor apropiate

• Vaccinarea persoanelor din jurul persoanei infectate:

-Persoanele care au contact apropiat cu un caz de tuse convulsivă, în special copiii mici care nu sunt complet vaccinați, ar trebui să fie vaccinate pentru a preveni răspândirea bolii.

4. Măsuri în comunitate

• Educație comunitară: Informarea comunității despre importanța vaccinării, despre semnele și simptomele tusei convulsive și despre măsurile preventive.
• Managementul cazurilor: Identificarea rapidă și izolarea persoanelor infectate pentru a preveni răspândirea bolii în comunitate.
• Monitorizarea epidemiologică: Supravegherea și raportarea cazurilor de tuse convulsivă pentru a identifica și controla focarele.
   

Tusea convulsivă la copii

Tusea convulsivă (pertussis) la copii este o infecție respiratorie acută cauzată de bacteriile Bordetella pertussis. Este cunoscută și sub denumirea de tuse convulsivă din cauza caracteristicilor sale de tuse paroxistică severă și repetitivă, care poate duce la episoade de sufocare și vărsături. Iată detalii despre simptome, diagnostic, tratament și prevenire pentru tusea convulsivă la copii:

Simptome

Faza inițială (primele 1-2 săptămâni):

• Simptome asemănătoare răcelii, cum ar fi rinoree (nas care curge), tuse ușoară, congestie nazală și posibil ușoară febră.
• Această fază este adesea confundată cu o răceală obișnuită.

Faza paroxistică (2-6 săptămâni):

• Tuse paroxistică severă și repetitivă, care poate fi însoțită de sughițuri respiratorii (inspirație rapidă și profundă).
• Episoade de tuse care pot dura câteva minute, întrerupte de respirație dificilă și vărsături.
• Pot apărea atacuri de sufocare din cauza episoadelor prelungite de tuse.

Faza de convalescență:

• Tusea începe să scadă în intensitate, dar poate persista timp îndelungat, uneori câteva luni.
• Copiii pot fi încă epuizați și pot avea un risc crescut de alte infecții respiratorii.

Diagnostic

• Istoric medical și examen fizic: Medicul va evalua simptomele copilului și va căuta semnele distinctive ale tusei convulsive.
• Teste de laborator:

-PCR (reacția în lanț a polimerazei) pentru detectarea ADN-ului Bordetella pertussis în probele de secreții respiratorii.
-Cultură bacteriană poate fi utilizată în anumite situații pentru a crește bacteriile din mostră și a confirma diagnosticul.

Tratament tuse convulsivă copii

Antibiotice:

• Tratamentul cu antibiotice este eficient dacă este administrat în primele două săptămâni de la debutul simptomelor și poate reduce severitatea bolii și răspândirea în comunitate.

Tratament simptomatic:

• Menținerea hidratării adecvate.
• Odihnă și evitarea expunerii la alți copii mici sau la persoane vulnerabile.

Vaccinarea:

• Vaccinul DTaP (vaccin combinat împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive) este esențial pentru prevenirea bolii.
• Vaccinarea completă și la timp a copiilor este cheia pentru prevenirea tusei convulsive.

 

Prevenire

• Vaccinarea: Administrarea vaccinului DTaP conform programului național de imunizare este crucială pentru prevenirea tusei convulsive la copii.
• Vaccinarea gravidelor: Vaccinarea femeilor însărcinate în trimestrul al treilea pentru a proteja nou-născuții în primele luni de viață.
• Igienă personală: Spălarea frecventă a mâinilor și acoperirea gurii și nasului la tuse și strănut pentru a reduce răspândirea bolii.

Complicații

• Complicații respiratorii: Pneumonia și apneea (oprirea respirației) pot apărea în cazuri severe.
• Complicații neurologice: Cum ar fi convulsiile în cazuri rare.

 

Întrebări frecvente

 

• Ce sirop e bun pentru tusea măgărească?

Pentru tusea măgărească, se pot folosi siropuri pe bază de plante care să calmeze iritația gâtului, cum ar fi siropul de tuse cu miere și extract de plante expectorante.

• Se recomandă antibiotice pentru tusea convulsivă?

Da, antibioticele sunt recomandate pentru tratamentul tusei convulsive (pertussis), pentru a reduce severitatea bolii și pentru a preveni răspândirea bacteriei Bordetella pertussis.

• Sunt recomandate leacurile bătrânești pentru tusea măgărească?

Leacurile bătrânești pot include remedii naturiste precum ceaiurile din plante, mierea cu lămâie sau mierea cu ghimbir. Acestea pot ajuta la calmarea gâtului iritat, dar nu înlocuiesc tratamentele medicale moderne.

• Este recomandat ceaiul pentru tusea măgărească?

Da, ceaiurile din plante pot fi benefice pentru tusea măgărească. Ceaiurile cu efect expectorant, cum ar fi cele pe bază de mușețel, tei, mentă sau ghimbir, pot ajuta la ameliorarea simptomelor.

• Ce se face în cazul tusei până la vărsături la adulți?

În cazul tusei severe până la vărsături la adulți, se recomandă să se consulte un medic pentru evaluarea cauzei subiacente. În timpul acceselor de tuse, este important să se respire lent și profund pentru a evita sufocarea și să se ia măsuri pentru a preveni eventualele vărsături.

• Ce faci când ai un acces de tuse?

În timpul unui acces de tuse, este recomandat să te așezi sau să stai într-o poziție confortabilă. Încearcă să respiri lent și adânc pentru a-ți controla respirația. Dacă simți că este necesar, încearcă să bei apă pentru a-ți calma gâtul. Este important să consulți un medic dacă tusea este severă sau persistentă.