Insulina, hormonul pancreasului

Pancreasul este un organ cu rol de glanda mixta, exocrina si endocrina. Pancreasul exocrin (aproximativ 98% din masa lui) secreta suc pancreatic ce ajunge in duoden si participa la digestia alimentelor. Pancreasul endocrin (aproximativ 2% din masa lui) este format din insulele Langherhans ce secreta patru hormoni si anume insulina, glucagonul, somatostatinul si polipeptidul pancreatic.

Insulina sau "hormonul antidiabetic" este singurul hormon cu actiune hipoglicemianta din organism, a carei secretie de catre celulele B beta a insulelor Langherhans este discontinua, pulsatila si oscilatorie. Putem spune ca este secretat in paralel cu valorile glicemiei din plasma.
Fara acest hormon, organismul se afla in imposibilitatea de a converti alimentele consumate in energie utilizabila. Imediat dupa consumarea produselor alimentare, o parte din alimente sunt defalcate in glucoza - principala sursa de energie a organismului. Pancreasul raspunde la cresterea cantitatii de zahar din sange, prin secretarea de insulina.

Majoritatea celulelor din organism contin receptori ai insulinei, care ajuta la asimilarea acesteia la nivelul celulei. Odata ce insulina ajunge in interiorul celulei sunt activati alti centri receptori, ce permit glucozei sa intre in celula si sa furnizeze energia necesara pentru mentinerea functionalitatii si vietii.
 

In cazul in care pancreasul produce o cantitate mai mica de insulina decat are nevoie, organismul pacientului dezvolta diabet zaharat tip 2. Deficitul de insulina creeaza context hiperglicemic, care clinic se manifesta prin poliurie (eliminare de urina in cantitate de 3-5 l/24h) polidipsie (sete) senzatie care se accentueaza cu predilectie in timpul noptii si o crestere inexplicabila a poftei de mancare (polifagie).

Diagnosticul se pune pe valorile glicemiei si in mod evident tratamentul impune administrarea de antidiabetice orale sau insulina, in functie de nivelul glicemic.
Nevoia de insulina este imperioasa si desigur, vitala pentru ca acest hormon coordoneaza buna functionare a tuturor aparatelor si sistemelor, asigurand transportul glucozei la celule ce o vor folosi ulterior ca sursa de energie.
 

De aseamenea, trebuie mentionat ca exista si o rezistenta la insulina, atunci cand, in ciuda faptului ca pancreasul secreta o cantitate suficienta de insulina, celulele organismului sunt rezistente la efectele ei. Astfel organismul necesita o cantitate mai mare de insulina pentru a-si indeplini functiile specifice, drept urmare pancreasul va produce o cantitate mai ridicata. Acest nivel crescut de insulina produce efecte negative asupra sanatatii – cresterea in greutate, hipertensiunea arteriala, osteoporoza, boala ficatului gras.
Dr. Olga Oprea, Medic Primar Medicina Interna, in cadrul Clinicii Gral Baneasa ne spune ca exista nenumarati factori care duc la dezvoltarea rezistentei la insulina, in primul rand este o afectiune care detine un puternic factor genetic la care participa apoi stresul, sarcina, obezitatea, administrarea de steroizi, infectiile si sedentarismul.
 

Stabilirea diagnosticului de rezistenta la insulina are la baza masurarea insulinei din sange, examenul fizic si istoricul medical al pacientului. In acest caz tratamentul consta in pierderea in greutate, schimbarea stilului de viata (reducerea glucozei si a carbohidratilor din dieta combinat cu un program de exercitii) - modificari care reduc necesarul organismului de insulina.

Alte roluri ale insulinei
- stocarea substantelor nutritive in exces si Magneziu;

- retentia de sodiu si gestionarea altor hormoni, printre care hormonul de crestere, testosteronul si progesteronul;

- reducerea cantitatii de grasimi eliberate de ficat in sange dupa consumarea produselor alimentare.

Este asadar de inteles de ce, in lipsa ei, se produc leziuni ireversibile ce pot degrada constant organismul, asa cum se intampla in evolutia diabetului zaharat.

Pentru detalii suplimentare si programari puteti suna la Call Center: 021-323.00.00