Meningita la copii
Solicita programare
Doresc sa aflu mai multe detalii
Cum recunoastem meningita?
Meningita reprezinta inflamatia membranelor care invelesc axul cerebrospinal (indeosebi ale leptomeningelor), fiind determinata de virusuri, bacterii, fungi.
Simptomatologia meningitei este diferita, in functie de varsta copilului si de cauza etiologica. Daca la copiii mari simptomatologia este relativ usor de recunoscut, la sugar, si mai ales la nou nascut, poate crea uneori dificultati de diagnostic.
Manifestarile clinice la copilul mare
La copilul mare, debutul este de cele mai multe ori brutal, cu cefalee, alterararea starii generale cu tulburari in grade variabile ale starii de constienta, varsaturi in jet, adesea in context febril.
In perioada de stare se remarca asocierea simptomelor clasice:
- cefalee intensa, difuza, cvasicontinua
- varsaturi aparute fara efort sau senzatie de voma, in jet, spontane sau provocate de schimbarea poaitiei
- fotofobie, manifestata prin indepartarea privirii de sursa luminoasa sau prin orientarea bolnavului cu spatele la sursa de lumina.
Constipatia poate fi un semn inconstant al tabloului clinic.
La aceste simptome se mai pot asocia uneori rahialgii, hiperestezie cutanata si in evolutie, alterari in diferite grade ale starii de constienta. Mai rar, debutul este printr-o criza convulsiva, agitatie, delir, coma.
Manifestarile clinice la sugar
Semnul principal la aceasta varsta este reprezentat de fontanela anterioara in tensiune, observata la sugarul linistit, in lipsa, plansului si la distanta de masa. La acest semn se mai pot asocia febra si varsaturi.
Alte manifestari posibil asociate sunt reprezentate de stari de agitatie excesiva, plafonarea privirii, cianoza , crize convulsive sau hipotonie musculara.
La nou nascut, cele mai frecvente simptome includ: febra sau instabilitatea termica, crizele de apnee, cianoza, dispneea, refuzul alimentatiei, bradicardie, icter, convulsiile, bombarea fontanelei anterioare, hipertonia musculara, agitatia psihomotoie, plafonarea privirii, nistagmus, inegalitate pupilara, anomalii ale reflexelor arhaice, somnolenta.
Tratamentul meningitei
Meningitele si in special cele bacteriene, reprezinta urgente majore ale patologiei infectioase. In meningitele bacteriene antibioterapia se incepe imediat dupa efectuarea punctiei lombare( si chiar inaintea efectuarii ei in situatiile cand aceasta este contraindicata). Antibioticul (sau asocierea de antibiotice) trebuie sa fie activ pe agentul etiologic al meningitei (izolat sau prezumtiv), sa realizeze in LCR nivele bactericide pentru germenele cauzal si sa prezinte o buna penetrabilitate la nivelul posibilelor focare septice. In cazurile in care germenele nu a fost inca identificat, antibioterapia se incepe empiric, in functie de varsta, ulterior se modifica, in functie de agentul etiologic.
Corticoterapia este indicata pentru efectele sale de reducere a fenomenelor toxice datorate distrugerii masive a bacteriilor la inceputul tratamentului antibiotic, de reducere a continutului de fibrina in LCR, de reducere a edemului. Dexametazona este cel mai frecvent utilizata.
Reducerea presiunii intracraniene (edem cerebral) este necesara pentru a evita hernierea cerebrala si afectarea ireversibila a creierului. Se recomanda corticoterapia, agenti hiperosmolari (manitol 20%, glucoza 10%), diuretice.
In functie de evolutia fiecarui caz, cu stricta supraveghere a medicului, masurile terapeutice vor viza reducerea febrei, a dezechilibrelor acido-bazice si hidro-electrolitice, a fenomenelor de hipertensiune intracraniana sau de insuficienta respiratorie (ventilatie asistata, tratament chirurgical). Formele severe, cu soc toxic si coagulopatie vor primi un tratament adecvat (umplerea patului vascular, dopamina, transfuzie de masa trombocitara, plasma proaspata congelata).
Profilaxia este pe deplin justificata, datorita unei rate inca mari a mortalitatii prin meningita si datorita severitatii unora dintre sechelele postmeningitice.
Cum putem preveni meningita?
Dr. Filip Cristiana, Medic Specialist Pediatrie in cadrul Clinicii de Diagnostic Gral ne spune ca “Pentru anumite etiologii, se poate asigura protectia pe termen lung prin vaccinare (BCG, anti Haemophilus influentze tip B, anti rujeola-rubeola-oreion, antipneumococic, antimeningococic). Din pacate, vaccinul antimeningococic nu a intrat inca in schema nationala obligatiorie de vaccinare. Profilaxia pe termen scurt, cu antibiotice, reprezinta o alta metoda de preventie, in special in cazul meningitei meningococice”.
Tratamentul profilactic cu antibiotice (Rifampicina, Ceftriaxon) poate reduce riscul de a contracta boala, in cazul contactului direct cu o persoana bolnava de meningita, dar nu asigura protectia impotriva infectiilor ulterioare.
Respectarea normelor de igiena personala si colectiva previne imbolnavirile si epidemia.
Evitarea contactului cu persoanele bolnave.
Pentru detalii suplimentare si programari puteti suna la Call center: 021-323.00.00 sau *GRAL (*4725).
