Prolapsul genital

Tipuri de prolaps

1. Prolaps uterin: Acesta este unul dintre cele mai frecvente tipuri de prolaps genital și implică alunecarea sau coborârea uterului în vagin. Poate fi clasificat în funcție de severitatea prolapsului, de la gradul I (ușor) până la gradul IV (sever), în care uterul coboară în afara vaginului.
2. Prolaps vezical: Prolapsul vezical, cunoscut și sub numele de cistocel, implică proeminența sau alunecarea peretelui frontal al vezicii urinare în vagin. Această afecțiune apare atunci când mușchii și ligamentele care susțin vezica urinară devin slăbiți sau întinși.
3. Prolaps rectal: Acesta implică alunecarea sau coborârea peretelui rectal în vagin. Prolapsul rectal poate fi cauzat de slăbiciunea mușchilor și a țesuturilor de susținere din jurul rectului, ceea ce permite rectului să coboare sau să se inverseze în vagin.
4. Prolaps vaginal anterior: Acesta este un tip de prolaps genital în care peretele vaginal din partea din față a vaginului (în apropierea vezicii urinare) alunecă în vagin.
5. Prolaps vaginal posterior: Acest tip de prolaps genital implică alunecarea sau proeminența peretelui vaginal din partea din spate a vaginului (în apropierea rectului) în vagin.
6. Prolaps uretrei: Acesta este un tip de prolaps genital în care uretra, conductul care transportă urina din vezică, alunecă sau se proemine în vagin.

 

Cauze

1. Nașterea: Nașterea vaginală poate duce la slăbirea mușchilor pelvieni și a țesuturilor de susținere, mai ales în cazul nașterilor multiple sau a nașterilor la vârste tinere.
2. Vârsta: Cu înaintarea în vârstă, mușchii și ligamentele pelvine se pot slăbi și pierde elasticitatea, crescând riscul de prolaps genital.
3. Obezitatea: Excesul de greutate poate exercita presiune suplimentară asupra organelor pelvine și poate contribui la slăbirea mușchilor de susținere.
4. Factori genetici: Anumite anomalii congenitale sau predispoziții genetice pot crește susceptibilitatea unei persoane la prolapsul genital.
5. Activitatea fizică intensă: Participarea la activități fizice sau sporturi care implică eforturi mari și presiunea asupra zonei pelvine poate contribui la slăbirea mușchilor de susținere.
6. Chirurgia pelvină anterioară: Intervențiile chirurgicale anterioare în regiunea pelvină pot afecta mușchii și țesuturile de susținere, crescând riscul de prolaps.
7. Afecțiuni cronice: Afecțiuni precum bronșita cronică, constipația cronică sau tusea cronică pot exercita presiune asupra zonei pelvine și pot contribui la dezvoltarea prolapsului genital.
8. Hormoni: Schimbările hormonale asociate cu menopauza pot afecta mucoasa vaginală și mușchii pelvieni, crescând riscul de prolaps.

Simptome

1. Senzație de presiune sau greutate în pelvis: Pacienții pot experimenta o senzație de plenitudine sau greutate în zona pelvină, care poate fi mai pronunțată la sfârșitul zilei sau după activitate fizică intensă.
2. Disconfort sau durere: Durerea sau disconfortul în zona pelvină sau în partea inferioară a spatelui poate fi prezentă, mai ales în timpul activităților precum mersul pe jos, ridicarea greutăților sau în timpul actului sexual.
3. Senzație de protruzie: Pacienții pot simți o senzație de protruzie sau coborâre a organelor pelvine, care poate fi percepută ca o masă sau o umflătură în vagin sau în exteriorul acestuia.
4. Dificultăți la urinare: Prolapsul genital poate afecta funcția vezicii urinare, cauzând simptome precum frecvență urinară crescută, dificultăți în inițierea sau menținerea jetului de urină, senzația de golire incompletă a vezicii urinare sau scurgeri involuntare de urină.
5. Dificultăți la defecație: Prolapsul genital poate afecta, de asemenea, funcția intestinului, cauzând constipație sau dificultăți în golirea intestinului.
6. Disconfort în timpul actului sexual: Prolapsul genital poate provoca disconfort sau durere în timpul actului sexual, datorită modificărilor în poziția organelor pelvine și a presiunii suplimentare exercitate în timpul penetrării.
7. Scurgeri vaginale sau spotting: Unele femei pot observa scurgeri vaginale anormale sau spotting, ca urmare a modificărilor în mucoasa vaginală asociate cu prolapsul genital.

 

Diagnostic

1. Examinarea fizică: Medicul poate efectua o examinare fizică detaliată pentru a evalua zona pelvină și pentru a detecta orice modificări sau anomalii. Aceasta poate implica examinarea externă a zonei genitale, precum și examinarea vaginală internă pentru a evalua prolapsul organelor pelvine.
2. Evaluarea simptomelor: Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele pe care le experimentează și va evalua impactul acestora asupra calității vieții.
3. Teste suplimentare: În unele cazuri, medicul poate solicita teste suplimentare pentru a evalua funcția vezicii urinare și a intestinului, precum și pentru a exclude alte afecțiuni care pot fi asociate cu simptomele pacientului.
4. Evaluare urologică sau ginecologică: Uneori, poate fi necesară evaluarea suplimentară de către un specialist în urologie sau ginecologie pentru a investiga în profunzime afecțiunea și pentru a determina cel mai potrivit plan de tratament.
5. Imagistică medicală: În unele cazuri, medicul poate recomanda teste imagistice precum ecografia sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a evalua mai detaliat structurile pelvine și gravitatea prolapsului.

Stadializare

• Prolaps uterin gradul I (ușor sau ușor): Uterul coboară doar în partea inferioară a vaginului, dar nu atinge deschiderea vaginală (orificiul vaginal).
• Prolaps uterin gradul II (moderat): Uterul coboară până la nivelul deschiderii vaginale, dar nu iese în afară din vagin.
• Prolaps uterin gradul III (sever sau avansat): Uterul coboară în afara vaginului, ajungând în unele cazuri până la nivelul buzei vaginale sau chiar mai jos.

Prolapsul uterin și prolapsul vaginal

• Prolapsul uterin este o afecțiune în care uterul alunecă sau coboară din poziția sa normală și își pierde suportul în pelvis.
• Acest lucru poate fi rezultatul slăbirii mușchilor și ligamentelor pelvine care susțin uterul, ceea ce permite uterului să coboare în vagin sau chiar să iasă parțial sau complet din vagin.
• Simptomele prolapsului uterin pot include senzație de presiune sau greutate în pelvis, disconfort sau durere în timpul actului sexual sau a activităților fizice, dificultăți la urinare sau defecare și, uneori, scurgeri vaginale anormale.
• Tratamentul pentru prolapsul uterin poate varia de la exerciții pelvine și utilizarea unui dispozitiv de susținere (pessar) până la intervenții chirurgicale, precum histerectomia sau repararea chirurgicală a mușchilor și țesuturilor de susținere.

• Prolapsul vaginal este o afecțiune în care una sau mai multe părți ale peretelui vaginal sau ale structurilor vecine coboară în vagin și își pierd suportul normal.
• Acest lucru poate include coborârea peretelui anterior (prolapsul vezical), coborârea peretelui posterior (prolapsul rectal) sau coborârea peretelui vaginal în ansamblu.
• Simptomele prolapsului vaginal pot fi similare cu cele ale prolapsului uterin și pot include senzație de presiune sau greutate în pelvis, disconfort sau durere în timpul actului sexual sau a activităților fizice, dificultăți la urinare sau defecare și, uneori, scurgeri vaginale anormale.
• Tratamentul pentru prolapsul vaginal poate implica, de asemenea, exerciții pelvine, utilizarea de dispozitive de susținere și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru a repara structurile afectate și a restabili suportul normal.

Tratament

• Exerciții pelvine: Exercițiile Kegel și alte exerciții de întărire a mușchilor pelvieni pot ajuta la întărirea și susținerea organelor pelvine.
• Corectarea factorilor de risc: Reducerea greutății corporale în caz de obezitate, controlul tusei cronice sau a constipației și evitarea ridicării grele pot contribui la reducerea simptomelor.
• Dispozitive de susținere: Utilizarea unor dispozitive pot ajuta la menținerea organelor pelvine în poziția corectă.

• Repararea chirurgicală: În unele cazuri, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a repara și a reîntări mușchii și țesuturile de susținere a organelor pelvine.
• Histerectomie: În cazul în care uterul este implicat în prolaps, histerectomia (îndepărtarea uterului) poate fi o opțiune de tratament.

Exerciții de prolaps uterin

• Identificați mușchii pelvieni: Pentru a face acest lucru, încercați să opriți fluxul de urină în timp ce urinați. Mușchii pe care îi folosiți pentru a face acest lucru sunt mușchii pelvieni.
• Contractați mușchii pelvieni timp de 3-5 secunde.
• Relaxați mușchii pentru 3-5 secunde.
• Repetați această secvență de 10-15 ori de 2-3 ori pe zi.
• Evitați să vă tensionați mușchii abdominali, fesieri sau coapse în timp ce efectuați exercițiile Kegel.

• Stați pe spate cu genunchii îndoiți și tălpile plate pe podea.
• Contractați mușchii pelvieni și ridicați lent pelvisul de pe podea, formând o linie dreaptă între umeri și genunchi.
• Mențineți poziția sus timp de 3-5 secunde.
• Coborâți pelvisul încet la podea.
• Repetați de 10-15 ori de 2-3 ori pe zi.

• Stai în poziție relaxată și respiră adânc în timp ce îți umfli abdomenul.
• Expulzează aerul lent și contractă mușchii pelvieni în timp ce tragi abdomenul.
• Mențineți contracția timp de câteva secunde.
• Relaxați mușchii și respirați adânc din nou.
• Repetați de mai multe ori.

Recuperarea după operația de prolaps uterin

1. Monitorizare medicală: După operație, veți fi supravegheat de echipa medicală pentru a monitoriza evoluția recuperării și pentru a identifica eventualele complicații. Este posibil să fie necesar să rămâneți internat în spital pentru o perioadă de timp, în funcție de tipul de procedură efectuată și de starea dumneavoastră.
2. Controlul durerii: După intervenția chirurgicală, este posibil să experimentați disconfort sau durere în zona pelvină sau în regiunea abdominală. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie medicamente pentru gestionarea durerii și a disconfortului.
3. Activitate fizică și repaus: În primele zile sau săptămâni după operație, este posibil să fie necesar să vă mențineți activitatea fizică la un nivel minim și să respectați repausul la pat pentru a permite vindecarea. Medicul dumneavoastră vă va oferi recomandări specifice în acest sens.
4. Evitarea efortului fizic și ridicarea greutăților: Evitați efortul fizic intens și ridicarea greutăților în primele săptămâni după operație, deoarece aceste activități ar putea să încetinească procesul de vindecare și să crească riscul de complicații.
5. Îngrijirea plăgii: Este important să respectați instrucțiunile medicului referitoare la îngrijirea plăgii și la schimbarea pansamentelor pentru a preveni infecțiile și pentru a promova vindecarea adecvată a rănii chirurgicale.
6. Revenirea la activitățile obișnuite: În funcție de tipul de intervenție chirurgicală și de evoluția recuperării, medicul dumneavoastră vă va ghida în procesul de revenire la activitățile obișnuite, inclusiv la muncă și la activitatea sexuală.
7. Urmați recomandările medicale: Este esențial să urmați întocmai instrucțiunile medicului dumneavoastră referitoare la medicamentele prescrise, la programările de urmărire și la alte recomandări pentru recuperare.

Prevenție

1. Exerciții pelvine regulate: Exercițiile Kegel și alte exerciții de întărire a mușchilor pelvieni pot ajuta la menținerea tonusului și a forței mușchilor care susțin organele pelvine.
2. Menținerea unei greutăți sănătoase: Menținerea unei greutăți corporale sănătoase prin alimentație echilibrată și exerciții fizice regulate poate reduce presiunea asupra organelor pelvine și poate diminua riscul de prolaps.
3. Evitarea ridicării greutăților: Ridicarea greutăților excesive poate exercita presiune suplimentară asupra mușchilor pelvieni și a țesuturilor de susținere. Este important să ridici greutățile corect și să eviți suprasolicitarea mușchilor pelvieni.
4. Evitarea constipației: Constipația cronică poate crește presiunea în zona pelvină și poate contribui la slăbirea mușchilor de susținere. Consumul adecvat de fibre, hidratarea corespunzătoare și exercițiile fizice regulate pot ajuta la prevenirea constipației.
5. Controlul tusei cronice: Tusea persistentă poate exercita presiune asupra organelor pelvine și poate contribui la slăbirea mușchilor de susținere. În cazul tusei cronice, este important să se consulte un medic pentru evaluare și management adecvat.
6. Evitarea fumatului: Fumatul poate afecta tonusul mușchilor și elasticitatea țesuturilor, crescând riscul de prolaps genital. Renunțarea la fumat poate aduce beneficii semnificative pentru sănătatea pelviană.
7. Nașterea și recuperarea postpartum: În timpul sarcinii și nașterii, este important să se urmeze îndrumările medicului pentru a menține sănătatea pelviană. De asemenea, un program de recuperare postpartum adecvat poate ajuta la restabilirea tonusului și a forței mușchilor pelvieni.

Complicațiile prolapsului genital

1. Disconfort și durere cronică: Prolapsul genital poate provoca disconfort și durere persistentă în zona pelvină sau în regiunea lombară, care poate afecta calitatea vieții pacientului și capacitatea acestuia de a desfășura activități zilnice.
2. Dificultăți în funcționarea vezicii urinare și a intestinului: Prolapsul genital poate afecta funcția vezicii urinare și a intestinului, provocând simptome precum incontinență urinară sau fecală, dificultăți în golirea vezicii urinare sau a intestinului și senzația de golire incompletă.
3. Infecții recurente ale tractului urinar: Prolapsul genital poate crește riscul de infecții ale tractului urinar, deoarece prolapsul poate afecta capacitatea vezicii urinare de a se goli complet și poate favoriza retenția urinară, ceea ce poate duce la proliferarea bacteriilor și la infecții recurente.
4. Probleme sexuale: Prolapsul genital poate provoca disconfort și durere în timpul actului sexual.
5. Depresie și anxietate: Complicațiile fizice și emoționale asociate cu prolapsul genital pot contribui la dezvoltarea depresiei, anxietății sau a altor probleme de sănătate mentală.
6. Risc crescut de proeminență recurentă: După tratamentul chirurgical pentru prolapsul genital, există un risc de recurență a proeminenței, mai ales în cazul în care factorii de risc subiacenți nu sunt corectați sau gestionați corespunzător.
7. Complicații asociate cu tratamentul: Chirurgia sau alte proceduri utilizate pentru tratarea prolapsului genital pot fi asociate cu complicații precum sângerare, infecții, leziuni ale organelor vecine sau reacții adverse la anestezie.

24-03-2024