Proteza de șold - Artroplastia totală de șold

Despre coxartroză

1. Deteriorarea cartilajului articular: În coxartroză, cartilajul care acoperă capul femural și cavitatea acetabulară (în bazin) se deteriorează treptat. Cartilajul este esențial pentru o funcționare normală a articulației, iar pierderea acestuia duce la frecare și uzură crescută.
2. Formarea osteofitelor: Pe măsură ce cartilajul se deteriorează, organismul poate răspunde prin formarea de osteofite, care sunt creșteri osoase anormale. Aceste osteofite pot contribui la durere și la restricționarea mișcărilor articulației.
3. Inflamația și durerea: Procesul inflamator în jurul articulației afectate poate provoca durere, umflături și rigiditate. Pacienții cu coxartroză pot experimenta dificultăți în mișcarea șoldului și pot avea o gamă limitată de mișcare.
4. Limitarea funcționalității: Pe măsură ce boala progresează, pacienții pot întâmpina dificultăți în efectuarea activităților cotidiene, precum mersul, urcatul scărilor și alte mișcări care implică articulația șoldului.
5. Durere nocturnă: Unele persoane cu coxartroză pot experimenta dureri mai accentuate în timpul nopții, ceea ce poate afecta calitatea somnului.

Coxartroza poate fi cauzată de mai mulți factori, inclusiv uzură legată de vârstă, leziuni articulare, anomalii congenitale ale șoldului sau predispoziție genetică.


Dr. Cătălin Stoian
 

Artroplastia totală de șold (proteza de șold)

Când se recomandă artroplastia de șold? 

1. Osteoartrita severă: Proteza de șold este adesea recomandată în cazul osteoartritei severe, atunci când cartilajul care acoperă capul femural și cavitatea acetabulară s-a deteriorat semnificativ, determinând durere și limitări funcționale.
2. Durere persistentă: Dacă pacientul suferă de durere persistentă la nivelul șoldului care nu poate fi controlată eficient prin tratament conservator, proteza de șold poate fi o opțiune.
3. Limitarea funcțională: Dacă durerea și pierderea funcționalității articulației șoldului afectează în mod semnificativ calitatea vieții pacientului și capacitatea acestuia de a desfășura activitățile zilnice, artroplastia de șold poate fi considerată.
4. Leziuni articulare grave: Accidentele, fracturile sau alte leziuni grave ale articulației șoldului pot necesita artroplastie pentru a restabili funcționalitatea.
5. Eșecul altor tratamente: Dacă tratamentele conservatoare precum medicamentele, fizioterapia și modificările de stil de viață nu au avut succes în controlul simptomelor sau încetinirea progresiei bolii, artroplastia șoldului poate fi o opțiune.
6. Vârsta și starea generală de sănătate: Decizia de a recomanda artroplastia de șold poate depinde și de vârsta pacientului și de starea sa generală de sănătate. În general, intervenția chirurgicală poate fi mai riscantă pentru persoanele în vârstă sau pentru cele cu afecțiuni medicale preexistente.

Artroplastia totală de șold prin abord anterior

1. Abordul anterior: În timpul artroplastiei totale de șold prin abord anterior, chirurgul efectuează incizia în partea anterioară a șoldului, evitând astfel secțiunile musculare importante. Această abordare are avantajul de a păstra mușchii și țesuturile moi într-o măsură mai mare decât alte tehnici.
2. Păstrarea mușchilor: Una dintre caracteristicile distincte ale acestei tehnici este efortul de a păstra mușchii în timpul intervenției chirurgicale. Aceasta poate duce la o recuperare mai rapidă și la o durere postoperatorie mai mică pentru pacienți, comparativ cu alte abordări care pot implica secționarea sau ridicarea mușchilor.
3. Reabilitare rapidă: Deoarece abordul anterior implică păstrarea mușchilor majori, pacienții pot avea o recuperare mai rapidă și pot reveni la activitățile obișnuite mai repede după intervenție.
4. Stabilitate și aliniere: Abordul anterior poate oferi o bună vizualizare a articulației șoldului, permițând chirurgului să obțină o aliniere mai precisă a componentelor protezei și o mai bună stabilitate a acesteia.
5. Complicații reduse la nivelul șoldului opus: Avantajul acestui tip de abordare este că poate reduce riscul de dislocare a protezei, ceea ce poate fi o complicație potențială în cazul unor abordări alternative.

• O traumă musculară mai mică
• Durere postoperatorie scăzută
• Recuperare mai ușoară și mai rapidă
• Mers normal, fără șchiopătat
• Scade perioada necesară spitalizării
• Scade riscul de luxație

Cum se realizează artroplastia totală de șold prin abord anterior?

1. Pregătirea pacientului: Pacientul este evaluat în prealabil pentru a determina dacă este un candidat potrivit pentru artroplastia de șold și pentru a identifica eventualele probleme de sănătate care ar putea afecta procedura.
2. Anestezia: Pacientul primește anestezie generală sau anestezie spinală pentru a asigura confortul și lipsa durerii pe durata intervenției.
3. Poziționarea pacientului: Pacientul este așezat pe masă de operație în poziția dorită pentru a facilita accesul la articulația șoldului prin abord anterior.
4. Abordul chirurgical: Se face o incizie în partea anterioară a șoldului. Dimensiunea inciziei poate varia în funcție de anatomia specifică a pacientului și de echipamentul folosit. Muschii sunt divizați, însă este important să se păstreze integritatea lor.
5. Dislocarea capului femural: Chirurgul dislocă capul femural pentru a avea acces la cavitatea acetabulară și a pregăti această zonă pentru implantarea protezei.
6. Îndepărtarea capului femural deteriorat: Capul femural deteriorat și alte țesuturi afectate sunt îndepărtate pentru a face loc protezei.
7. Pregătirea cavității acetabulare: Cavitatea acetabulară este pregătită pentru a primi componenta protezei, iar, în unele cazuri, se pot folosi suprafețe de fixare special concepute.
8. Implantarea componentelor protezei: Componentele protezei (capul femural și cotilul acetabular) sunt implantate în locul articulației naturale.
9. Testarea mișcării articulației:După implantarea protezei, chirurgul testează mobilitatea și stabilitatea articulației pentru a se asigura că aceasta funcționează corect.
10. Închiderea inciziei: Incizia este închisă cu atenție, iar pacientul este dus în sala de recuperare.

Tipuri de proteze de șold

• Capul femural este confecționat din metal, iar cotilul acetabular este acoperit cu un strat de polietilenă.
• Este un tip tradițional de proteză care oferă rezultate bune pentru mulți pacienți.

• Capul femural este realizat din ceramică, iar cotilul acetabular este acoperit cu un strat de polietilenă.
• Ceramică oferă o rezistență crescută la uzură și reduce riscul de dislocare.

• Ambele componente, capul femural și cotilul acetabular, sunt realizate din metal.
• Au fost folosite mai frecvent în trecut, dar au fost asociate cu riscul de uzură și eliberare de particule metalice în sânge.

• Capul femural și cotilul acetabular sunt realizate din ceramică.
• Ceramică oferă durabilitate și rezistență la uzură, dar poate fi mai fragilă decât alte materiale.

• Capul femural este din ceramică, iar cotilul acetabular este din metal.
• Combinația încearcă să combine durabilitatea ceramicelor cu stabilitatea metalului.

• Protezele de șold reversibile permit inversarea poziției capului femural și a cotilului acetabular.
• Sunt folosite în special în cazurile de instabilitate cronică sau în anumite situații anatomice specifice.

• Tehnologii noi permit fabricarea protezelor personalizate sau imprimate 3D pentru a se potrivi mai bine anatomiei individuale.

• Acestea pot include combinații de materiale pentru capul femural și cotilul acetabular, adaptate la nevoile specifice ale pacientului.

Recuperarea după artroplastia totală de șold prin abord anterior

1. Monitorizare postoperatorie: Pacientul este monitorizat în sala de recuperare pentru a evalua starea postoperatorie imediată.
2. Controlul durerii: Se administrează medicamente pentru controlul durerii, iar pacientul este instruit să comunice orice disconfort pentru a ajusta tratamentul.
3. Mobilitate precoce: Încă din primele ore sau zile după intervenție, se încurajează mobilizarea și exercițiile ușoare sub supraveghere.

1. Terapie fizică: Pacientul începe sesiunile regulate de terapie fizică pentru a îmbunătăți forța, flexibilitatea și mobilitatea articulației într-un mod sigur.
2. Exerciții la domiciliu: Pacientul primește un program de exerciții pentru a continua terapia fizică și a îmbunătăți progresiv forța și mobilitatea.
3. Controlul greutății: Se acordă atenție la greutatea suportată de șold și la modul în care pacientul își folosește piciorul operat în activitățile zilnice.

1. Utilizarea bastonului sau a cârjelor: Pacientul poate avea nevoie de un dispozitiv de asistență pentru a reduce presiunea pe șoldul operat în primele săptămâni.
2. Evitarea mișcărilor bruște: Se evită mișcările bruște și se respectă indicațiile postoperatorii pentru a preveni complicațiile.
3. Continuarea terapiei fizice: Sesiunile de terapie fizică pot continua pe parcursul câtorva săptămâni sau luni, în funcție de progresul pacientului.

1. Revenirea treptată la activități normale: Pacientul începe să revină la activitățile zilnice obișnuite și poate fi introdus într-un program de exerciții mai intens.
2. Monitorizarea pe termen lung: Medicul ortoped monitorizează pacientul pe termen lung pentru a se asigura că proteza funcționează corespunzător și pentru a identifica orice potențiale complicații.

Cât durează recuperarea după operația de șold?

• Pacientul este monitorizat în spital pentru a se asigura că starea sa este stabilă.
• Se începe terapia fizică imediat pentru a promova mobilitatea și a preveni complicațiile.

• Se continuă terapia fizică acasă și la un centru de reabilitare.
• Pacientul poate utiliza cârje, baston sau alte dispozitive de sprijin pentru mers în primele săptămâni.

• În această perioadă, pacientul își îmbunătățește treptat mobilitatea, forța musculară și echilibrul.
• Exercițiile de reabilitare sunt continuate la domiciliu.

• Pacientul începe să revină la activitățile zilnice, cum ar fi mersul, urcatul scărilor și activitățile de rutină.
• Se poate relua conducerea auto în funcție de evoluția recuperării.

• Se continuă terapia fizică pentru a îmbunătăți forța și mobilitatea pe termen lung.
• Activitățile fizice pot fi gradual extinse, dar este important să se evite activitățile cu impact excesiv pentru a proteja proteza.

Complicații după operația de șold

Complicații comune:

• Infecțiile pot afecta locul operației. Acestea pot ajunge în anumite cazuri și la nivelul protezei.

• Deplasarea sau dislocarea protezei.
• Uzura sau slăbirea componentelor protezei.

• Formarea cheagurilor de sânge (tromboză venoasă profundă) sau embolia pulmonară.

• În special în cazul pacienților cu afecțiuni preexistente.

• Pot apărea hematoame în zona operației.

Viața cu proteză de șold

• Perioada de recuperare imediat după intervenție implică urmarea indicațiilor medicale, precum exerciții de reabilitare și controale regulate.

• În primele săptămâni sau luni, există adesea restricții privind anumite mișcări și activități pentru a permite vindecarea corespunzătoare a țesuturilor.

• Terapia fizică poate continua pe o perioadă mai îndelungată pentru a consolida forța și flexibilitatea în jurul protezei.

• Odată cu progresul recuperării, pacienții pot reveni la multe dintre activitățile lor obișnuite, inclusiv mersul, înotul, ciclismul și alte activități ușoare.

• Este important să se efectueze controale regulate și să se monitorizeze proteza pentru a identifica potențiale probleme sau complicații.

• Mulți oameni cu proteze de șold duc o viață activă și participă la diverse activități fizice, sociale și recreative.

• Activitățile cu impact excesiv, precum alergarea și săriturile, pot fi descurajate pentru a preveni uzura prematură a protezei.

• Durerea asociată cu proteza poate fi prezentă în primele săptămâni sau luni, dar, în general, se îmbunătățește pe măsură ce vindecarea progresează.

• Pot fi necesare ajustări în stilul de viață, cum ar fi utilizarea unor dispozitive de asistență pentru mers sau adaptări în casă pentru a facilita mișcarea.

• Odată cu revenirea la o viață activă, pacienții pot continua să se bucure de activități sociale și să ducă o viață normală.

Exerciții de recuperare după operația de proteză de șold

• Mers ușor pentru a încălzi mușchii și a pregăti șoldul pentru exerciții mai intense.

• Întinderea piciorului operat în față, susținut de către terapeut sau cu ajutorul unei curele, pentru a îmbunătăți flexibilitatea șoldului.

• Întinderea piciorului în lateral pentru a întări mușchii șoldului.

• Întinderea piciorului spre linia mediană a corpului pentru a lucra mușchii adductori ai șoldului.

• Îndoirea genunchiului și aducerea călcâiului către fese pentru a lucra mușchii posteriori ai coapsei.

• Ridicarea piciorului în spate pentru a întări mușchii extensori ai șoldului.

• Întoarcerea piciorului în afara și înăuntru pentru a îmbunătăți flexibilitatea și forța în rotația șoldului.

• Stând pe un picior sau folosind un suport, pentru a îmbunătăți echilibrul și stabilitatea.

• Inițial, mersul cu ajutorul unor dispozitive de asistență (cârje, baston) și, treptat, trecerea la mersul normal.

• Utilizarea bandelor elastice sau a aparatelor de rezistență pentru a întări mușchii din jurul șoldului.

14-01-2024

Clinica Gral Stefan cel Mare , Clinica de Diagnostic Gral