Tot ce trebuie să știi despre autism

Despre autism

Tipuri de autism

• Caracterizat prin dificultăți semnificative în comunicare, interacțiuni sociale și comportamente repetitive.
• Se observă adesea întârzieri în dezvoltarea limbajului și comportamente neobișnuite încă de la o vârstă fragedă.

• Persoanele cu sindrom Asperger au de obicei un nivel de inteligență normal sau peste medie și nu prezintă întârzieri semnificative în dezvoltarea limbajului.
• Au dificultăți în interacțiunile sociale și prezintă comportamente repetitive și interese restrânse.

• Copiii cu această tulburare se dezvoltă normal până la vârsta de 2-4 ani, după care pierd abilități dobândite anterior, inclusiv abilități sociale și de comunicare.

• Este un diagnostic pentru cei care prezintă unele caracteristici ale autismului, dar nu se încadrează în mod specific în alte categorii. Aceasta poate include simptome mai ușoare sau o combinație unică de simptome.

 

Cauzele autismului (tulburare de spectru autist -TSA)

1. Factori genetici:

• Moștenirea genetică: Autismul are o componentă genetică puternică. Este mai frecvent întâlnit în familii cu un istoric de autism sau alte tulburări de dezvoltare.
• Mutații genetice: Modificările sau mutațiile genetice spontane pot contribui la dezvoltarea autismului. Aceste mutații pot afecta diverse gene implicate în dezvoltarea creierului.
• Sindroame genetice: Unele sindroame genetice rare, cum ar fi sindromul Rett sau sindromul fragile X, sunt asociate cu un risc crescut de autism.

2. Factori de mediu:

• Expuneri prenatale: Expunerea prenatală la anumite substanțe toxice sau infecții virale poate crește riscul de autism. De exemplu, infecțiile virale severe sau expunerea la poluarea atmosferică în timpul sarcinii au fost legate de autism.
• Complicații la naștere: Problemele legate de naștere, cum ar fi greutatea mică la naștere sau complicațiile la naștere care duc la lipsa de oxigen pentru copil, pot fi factori de risc.
• Vârsta părinților: O vârstă înaintată a părinților, în special a tatălui, a fost asociată cu un risc crescut de autism la copil.

3. Interacțiunea genă-mediu:

• Epigenetica: Interacțiunile complexe între gene și mediul înconjurător pot afecta expresia genetică și pot contribui la dezvoltarea autismului. Aceasta înseamnă că anumiți factori de mediu pot declanșa sau modifica modul în care genele sunt exprimate în dezvoltarea creierului.

4. Alți factori:

• Diferențe în structura și funcția creierului: Studii imagistice arată diferențe în structura și conectivitatea creierului la persoanele cu autism, sugerând că dezvoltarea atipică a creierului joacă un rol în tulburare.

 

Autism simptome

• Limbaj verbal: Copiii cu autism pot prezenta întârzieri în dezvoltarea limbajului sau pot avea un limbaj limitat și repetitiv. Unele pot fi non-verbalizante.
• Comunicare non-verbală: Pot avea dificultăți în utilizarea expresiilor faciale, gesturilor și contactului vizual pentru a comunica sau pentru a înțelege alții.

• Pot prezenta dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor cu alți copii și adulți.
• Pot să nu își dezvolte jocurile imaginative sau să prefere jocurile solitare.
• Pot avea dificultăți în înțelegerea și răspunsul la emoțiile și dorințele celorlalți.

• Pot avea comportamente repetitive, cum ar fi fluturarea mâinilor, rotirea obiectelor sau respectarea rigidă a rutinelor zilnice.
• Pot avea interese specifice și intense pentru anumite obiecte sau subiecte, adesea neobișnuite pentru vârsta lor.

• Pot avea o sensibilitate crescută sau scăzută la stimuli senzoriali, cum ar fi sunetele puternice, lumina intensă, texturile sau mirosurile.

• Pot avea dificultăți în fața schimbărilor în rutinele lor sau în mediul lor și pot manifesta anxietate sau comportamente problematice în situații noi sau neașteptate.

• Autismul poate varia în severitate, iar persoanele afectate pot avea abilități cognitive normale sau peste medie în anumite domenii, cum ar fi matematica sau memoria, în timp ce pot întâmpina dificultăți în alte domenii, cum ar fi abilitățile sociale.

Simptome autism ușor

• Dificultăți în interpretarea semnalelor non-verbale și în menținerea conversațiilor reciproce.
• Interese intense și specializate în anumite domenii.
• Preferința pentru rutine și reacții neobișnuite la stimuli senzoriali.
• Abilități cognitive normale sau deasupra mediei pentru vârsta corespunzătoare.

10 semne de alarma autism

1. Dificultăți în comunicarea verbală sau non-verbală: Copilul nu vorbește la vârsta așteptată sau are dificultăți în utilizarea limbajului non-verbal, cum ar fi gesturile și contactul vizual.
2. Dificultăți în dezvoltarea limbajului: Întârzieri semnificative în dezvoltarea limbajului sau repetarea unor cuvinte și fraze fără a le înțelege pe deplin.
3. Dificultăți în interacțiunea socială: Dificultate în dezvoltarea și menținerea relațiilor cu ceilalți copii sau adulți, lipsa interesului pentru jocurile sociale sau lipsa răspunsului la interacțiuni sociale.
4. Comportamente repetitive: Repetarea unor acțiuni sau mișcări în mod obsesiv, cum ar fi fluturarea mâinilor, mișcări de rotire sau fixarea obsesivă asupra unor obiecte sau activități.
5. Rezistență la schimbare: Aderență rigidă la rutine și reacție negativă la schimbările în mediul sau rutina zilnică.
6. Sensibilitate crescută la stimuli senzoriali: Reacții intense la sunete, lumini, texturi sau mirosuri, cum ar fi acoperirea urechilor la sunete puternice sau reacții exagerate la lumini strălucitoare.
7. Interese sau preocupări neobișnuite: Obsesii intense asupra anumitor obiecte sau subiecte, adesea în detrimentul altor activități sau interese.
8. Dificultăți în exprimarea emoțiilor: Dificultate în exprimarea emoțiilor sau în înțelegerea emoțiilor altora, ceea ce poate duce la comportamente aparent insensibile sau neadecvate.
9. Probleme de somn sau alimentație: Dificultăți în stabilirea unui program regulat pentru somn sau alimentație, deseori datorită sensibilității la stimuli senzoriali sau a rezistenței la schimbare.
10. Dezvoltare întârziată în alte domenii: Întârzieri în alte abilități de dezvoltare, cum ar fi coordonarea motorie sau capacitatea de a învăța abilități noi.

Comportamentul copiilor cu autism

1. Comunicare și limbaj: Unii copii cu autism pot avea dificultăți în dezvoltarea limbajului verbal sau pot prefera comunicarea non-verbală, cum ar fi gesturile sau utilizarea pictogramelor. Pot fi întârzieri în dezvoltarea limbajului sau pot exista dificultăți în înțelegerea limbajului figurat sau abstract.
2. Interacțiune socială: Copiii cu autism pot prezenta dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor sociale. Pot să nu fie interesați de jocurile sociale sau de interacțiunile cu ceilalți copii și pot prefera să fie singuri sau să se angajeze în activități repetitive și solitare.
3. Comportamente repetitive: Repetarea anumitor acțiuni, mișcări sau rutine poate fi comună la copiii cu autism. Aceste comportamente pot include fluturarea mâinilor, mișcări de rotire, alinierea obiectelor sau respectarea rigidă a unor rutine zilnice.
4. Sensibilitate la stimuli senzoriali: Sensibilitatea crescută sau scăzută la stimuli senzoriali, cum ar fi sunetele puternice, lumina intensă, texturile sau mirosurile, poate afecta comportamentul copiilor cu autism. Pot exista reacții neobișnuite sau intense la aceste stimuli.
5. Interese specializate: Copiii cu autism pot avea interese intense și specializate în anumite subiecte sau activități. Aceste interese pot fi adesea neobișnuite sau potrivite pentru vârsta lor și pot domina adesea timpul lor liber și conversațiile.
6. Rezistență la schimbare: Mulți copii cu autism preferă rutinele și pot avea dificultăți în a face față schimbărilor în mediul lor sau în rutinele zilnice. Această rezistență la schimbare poate duce la anxietate și comportamente problematice atunci când rutinele sunt perturbate.
7. Reacții emoționale și comportamente agresive: Copiii cu autism pot avea dificultăți în exprimarea emoțiilor sau în gestionarea frustrărilor și anxietăților lor. Acestea pot duce uneori la comportamente agresive sau la scântei emoționale în situații stresante.

Diagnostic

1. Evaluare inițială: Părinții, îngrijitorii sau profesioniștii din domeniul sănătății pot observa primele semne de autism și pot solicita o evaluare inițială. Aceasta poate include discuții despre comportamentele observate și istoricul dezvoltării copilului.
2. Evaluare medicală și neurologică: Medicul pediatru sau neurologul poate efectua o examinare fizică și poate exclude alte condiții medicale care pot prezenta simptome similare cu cele ale autismului.
3. Evaluare de dezvoltare și comportamentală: Psihologii clinici sau alte cadre specializate în autism pot efectua evaluări formale ale comportamentului, cum ar fi autism diagnostic observation schedule (ADOS) sau autism diagnostic interview-revised (ADI-R). Aceste evaluări implică observarea directă a comportamentului copilului și discuții detaliate cu părinții sau îngrijitorii.
4. Evaluare a limbajului și a comunicării: Un specialist în vorbire și limbaj poate evalua dezvoltarea limbajului și a comunicării copilului pentru a identifica eventuale întârzieri sau dificultăți în acest domeniu.
5. Diagnostic și evaluare multidisciplinară: Diagnosticul autismului se face de obicei pe baza unei evaluări comprehensive realizate de o echipă multidisciplinară, care poate include psihiatri, psihologi, terapeuți ocupaționali și vorbitori. Aceștia examinează toate aspectele dezvoltării copilului pentru a determina dacă simptomele îndeplinesc criteriile pentru autism în conformitate cu Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5) sau alte ghiduri de diagnostic relevante.
6. Planificarea intervențiilor și tratamentului: După ce este confirmat diagnosticul, se poate dezvolta un plan individualizat de intervenții și tratament, care poate include terapie comportamentală aplicată (ABA), terapie ocupațională, terapie vorbitorie și alte servicii de sprijin adaptate nevoilor copilului.

Gradele de autism

• Dificultăți în comunicare și interacțiuni sociale: Persoanele la acest nivel pot avea dificultăți în inițierea și menținerea conversațiilor și pot prezenta comportamente atipice în interacțiunile sociale.
• Comportamente restrictive și repetitive: Pot avea unele dificultăți în adaptarea la schimbări și pot prezenta comportamente repetitive, dar acestea nu sunt atât de severe încât să interfereze semnificativ cu viața de zi cu zi.

• Poate avea dificultăți în menținerea unei conversații complexe sau în interpretarea subtilităților sociale, dar este capabil să participe la viața socială cu sprijin.
• Poate avea interese intense și restrictive, dar poate funcționa bine în majoritatea activităților zilnice cu un sprijin minim.

• Dificultăți în comunicare și interacțiuni sociale: Persoanele la acest nivel pot avea dificultăți semnificative în comunicare verbală și non-verbală și pot prezenta dificultăți evidente în interacțiunile sociale.
• Comportamente restrictive și repetitive: Comportamentele restrictive și repetitive sunt mai evidente și pot afecta capacitatea de a funcționa în mod independent.

• Poate avea dificultăți în inițierea interacțiunilor sociale și poate răspunde inadecvat la inițiativele altora.
• Poate necesita sprijin semnificativ pentru a gestiona rutinele zilnice și pentru a face față schimbărilor.

• Dificultăți în comunicare și interacțiuni sociale: Persoanele la acest nivel au dificultăți severe în comunicare verbală și non-verbală și prezintă abilități sociale foarte limitate.
• Comportamente restrictive și repetitive: Comportamentele restrictive și repetitive sunt foarte severe și interferează semnificativ cu capacitatea de a funcționa în mod independent.

• Poate avea o comunicare verbală extrem de limitată sau inexistentă și poate avea dificultăți majore în înțelegerea și utilizarea limbajului.
• Poate prezenta comportamente repetitiv și restrictive severe, cum ar fi mișcări stereotipe, care interferează cu activitățile zilnice și necesită sprijin intens pentru a gestiona.

 

Tratament autism

1. Terapia comportamentală aplicată (ABA): ABA este o terapie intensivă și structurată care se concentrează pe îmbunătățirea comportamentului, limbajului, abilităților sociale și academice. Aceasta se bazează pe principii de învățare și recompensă, și este adaptată individual pentru fiecare copil.
2. Terapia vorbitorie și a limbajului: Terapeuții vorbitori lucrează pentru a îmbunătăți abilitățile de comunicare, incluzând dezvoltarea limbajului verbal și non-verbal, înțelegerea și utilizarea limbajului în contexte sociale.
3. Terapia ocupațională: Terapeuții ocupaționali ajută copiii să își dezvolte abilitățile necesare pentru a face față activităților zilnice, cum ar fi îmbrăcatul, hrănirea sau îngrijirea personală. Aceștia pot lucra și pentru a reduce sensibilitatea la stimuli senzoriali și pentru a îmbunătăți coordonarea motorie.
4. Intervenții educaționale specializate: Programul de educație al copilului trebuie să fie adaptat nevoilor sale specifice, folosind metode și tehnici care sprijină învățarea și dezvoltarea abilităților sociale și academice.
5. Medicație: În unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a gestiona simptomele asociate cu autismul, cum ar fi hiperactivitatea, agresivitatea sau tulburările de somn. Acestea sunt prescrise și monitorizate de un medic specialist în autism sau psihiatru.
6. Suportul educațional și familial: Sprijinul continuu al părinților și cadrelor didactice este esențial pentru implementarea eficientă a strategiilor și intervențiilor în viața de zi cu zi a copilului.
7. Abordarea holistă: În plus față de terapiile formale, o abordare holistă poate include diete speciale, terapii complementare (cum ar fi terapia cu animale), și alte intervenții care să sprijine dezvoltarea globală a copilului.

De ce este importantă terapia în autism?

• Dezvoltarea limbajului: Terapiile de vorbire și limbaj ajută la dezvoltarea abilităților de comunicare verbală și non-verbală, esențiale pentru interacțiunea socială.
• Comunicare alternativă: Terapiile pot introduce și dezvolta metode alternative de comunicare, cum ar fi limbajul semnelor sau dispozitivele de comunicare augmentativă.

• Interacțiune socială: Terapiile comportamentale și de dezvoltare ajută copiii și adulții cu autism să înțeleagă și să îmbunătățească abilitățile de interacțiune socială, cum ar fi inițierea și menținerea conversațiilor, interpretarea semnelor sociale și dezvoltarea relațiilor.

• Gestionarea comportamentului: Terapiile comportamentale, cum ar fi Analiza Comportamentală Aplicată (ABA), sunt eficiente în reducerea comportamentelor nedorite și în promovarea comportamentelor adecvate.
• Strategii personalizate: Terapeuții dezvoltă planuri personalizate pentru a aborda comportamentele specifice fiecărui individ, utilizând tehnici bazate pe recompense și consecințe pozitive.

• Suport educațional: Terapia poate include suport pentru învățare și dezvoltarea abilităților academice, adaptând metodele de predare la nevoile individuale ale fiecărui copil.
• Planuri educaționale individualizate: Terapeuții lucrează în colaborare cu educatorii pentru a dezvolta și implementa planuri educaționale individualizate (IEP) care să sprijine progresul academic.

• Independență: Terapia ocupațională ajută la dezvoltarea abilităților de viață zilnică, cum ar fi îmbrăcarea, hrănirea, igiena personală și gestionarea activităților casnice.
• Adaptare la mediu: Terapeuții pot ajuta persoanele cu autism să se adapteze mai bine la mediul lor și să dezvolte strategii pentru a face față provocărilor cotidiene.

• Gestionarea emoțiilor: Terapiile pot ajuta la identificarea și gestionarea emoțiilor, reducerea anxietății și dezvoltarea strategiilor de coping pentru situații stresante.
• Consiliere: Consilierea poate oferi sprijin pentru familie și pentru persoana cu autism, abordând aspecte legate de adaptare și relații interpersonale.

• Intervenție timpurie: Începerea terapiei cât mai devreme posibil poate duce la îmbunătățiri semnificative în dezvoltarea copilului și în funcționarea sa generală.
• Progres pe termen lung: Terapiile continue și susținute pot avea un impact pozitiv pe termen lung, ajutând persoanele cu autism să-și atingă potențialul maxim și să ducă o viață mai independentă și împlinită.

• Educație și sprijin: Terapia poate oferi educație și sprijin pentru părinți și membri ai familiei, ajutându-i să înțeleagă mai bine autismul și să dezvolte strategii eficiente pentru a sprijini copilul.
• Implicarea familiei: Terapiile care implică familia pot îmbunătăți coeziunea familială și pot oferi un mediu de susținere pentru persoana cu autism.

 

Complicații

1. Dificultăți în comunicare și interacțiune socială: Copiii cu autism pot avea dificultăți în dezvoltarea abilităților sociale și în stabilirea și menținerea relațiilor cu alți copii sau adulți. Aceasta poate duce la izolare socială, dificultăți în comunicarea emoțiilor și dificultăți în adaptarea la diverse medii sociale.
2. Comportamente repetitive și restrictive: Repetarea obsesivă a anumitor acțiuni sau interese intense pentru anumite activități sau obiecte pot limita capacitatea copiilor de a se implica în activități variate și de a experimenta lucruri noi.
3. Dificultăți în învățare și în realizarea academică: Copiii cu autism pot întâmpina dificultăți în învățare, mai ales în contexte școlare tradiționale. Pot fi necesare adaptări speciale în planul de învățământ pentru a le permite să învețe eficient.
4. Probleme de sănătate mentală: Persoanele cu autism sunt mai predispuse la tulburări asociate, cum ar fi anxietatea, depresia și tulburările de comportament. Aceste probleme pot fi cauzate de stresul asociat cu dificultățile sociale și de adaptare.
5. Probleme de sănătate fizică: Sensibilitatea la stimuli senzoriali și comportamentele repetitive pot duce la comportamente care pun în pericol sănătatea fizică, cum ar fi automutilarea sau reacții neașteptate la stimuli externi.
6. Necesitatea de sprijin pe termen lung: Mulți adulți cu autism au nevoie de sprijin continuu și de servicii de îngrijire pentru a funcționa independent și pentru a se integra în comunitate.
7. Impact asupra familiei: Autismul poate avea un impact semnificativ asupra familiei, inclusiv financiar, emoțional și social. Părinții și frații pot fi supuși unui stres considerabil în gestionarea nevoilor complexe ale persoanelor cu autism.

 

Prevenție

1. Vizite regulate la medic: Asigurați-vă că copilul dumneavoastră primește îngrijire medicală de rutină și vizite la medicul pediatru pentru evaluări regulate ale dezvoltării sale.
2. Intervenție timpurie: Este crucial să se recunoască semnele precoce ale autismului și să se înceapă intervenția cât mai devreme posibil. Dacă există preocupări legate de dezvoltarea sau comportamentul copilului, discutați cu medicul dumneavoastră pentru a evalua opțiunile disponibile pentru evaluare și intervenție.
3. Susținere în educație și dezvoltare: Asigurați-vă că copilul beneficiază de un mediu stimulativ, cu oportunități de învățare și interacțiune socială adecvată pentru vârsta sa.
4. Promovarea sănătății generale: Încurajați un stil de viață sănătos, inclusiv o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și odihnă adecvată. Sănătatea generală bună poate sprijini dezvoltarea fizică și mentală a copilului.
5. Educarea comunității: O mai bună înțelegere a autismului în comunitate poate promova acceptarea și sprijinul pentru persoanele cu această condiție și familiile lor. Educați-vă și încurajați ceilalți să fie sensibili și sprijinitori față de persoanele cu nevoi speciale.
6. Acces la servicii și sprijin: Identificați și accesați resursele locale și naționale disponibile pentru copiii cu autism și familiile lor, inclusiv terapii, grupuri de sprijin și alte servicii de îngrijire specializate.

Sfaturi pentru părinții care au copii cu tulburare cu spectru autist

• Aflați cât mai multe despre autism pentru a înțelege nevoile și comportamentele copilului dumneavoastră. Participați la cursuri, citiți cărți și articole și conectați-vă cu alte familii în situații similare.

• Intervențiile timpurii pot face o diferență semnificativă în dezvoltarea copilului. Consultați specialiști și începeți programele de terapie cât mai devreme posibil.

• Lucrați îndeaproape cu terapeuți, medici, educatori și alți profesioniști pentru a crea un plan de intervenție și educație personalizat pentru copilul dumneavoastră.

• Copiii cu autism se simt adesea mai în siguranță cu o rutină stabilă. Stabiliți și mențineți o structură zilnică clară pentru activități.

• Lucrați cu terapeuți specializați pentru a dezvolta abilitățile de comunicare ale copilului, fie că este vorba de limbaj verbal, semne sau alte forme alternative de comunicare.

• Observați și înțelegeți sensibilitățile senzoriale ale copilului și adaptați mediul pentru a-l face mai confortabil. Oferiți jucării senzoriale sau alte instrumente care pot ajuta copilul să gestioneze stimulii.

• Utilizați metode pozitive de gestionare a comportamentului, cum ar fi recompensele și consolidarea pozitivă. Evitați pedepsele și găsiți modalități constructive de a redirecționa comportamentele nedorite.

• Încurajați copilul să interacționeze cu ceilalți prin jocuri structurate și activități sociale. Oferiți oportunități de socializare într-un mediu sigur și supravegheat.

• Părinții trebuie să aibă grijă de propria sănătate fizică și mentală. Găsiți timp pentru relaxare, solicitați ajutor și sprijin atunci când aveți nevoie și conectați-vă cu grupuri de suport pentru părinți.

• Înțelegeți că fiecare copil cu autism este unic și progresează în ritmul propriu. Fiți răbdători, flexibili și deschiși la ajustarea strategiilor și abordărilor în funcție de nevoile copilului.

• Lucrați împreună cu specialiștii pentru a stabili obiective realiste pentru dezvoltarea copilului. Sărbătoriți fiecare progres, indiferent cât de mic ar părea.

• Implicați toți membrii familiei în sprijinirea și înțelegerea copilului cu autism. Asigurați-vă că frații și surorile primesc, de asemenea, atenția și sprijinul necesar.

Întrebări frecvente

• La ce vârstă vorbesc copiii cu autism?

• TSA este o boală?

• Ce este autismul atipic?

• Cum gestionezi o criză de autism?

• De ce țipă copiii cu autism?

• Autismul se vindecă?

• Ce boli sunt asemănătoare cu autismul?

• Care sunt semnele de autism la bebeluși?

• Ce este autismul înalt funcțional?

• Cum se manifestează autismul la copii?

• Care sunt simptomele autismului la adulți?

• Cum arată creierul unui copil cu autism?

• Ce alimente sunt interzise copiilor cu autism?

• Cum se desfășoară testarea pentru autism?

• Există vreo bacterie care provoacă autismul?

• De ce se nasc copiii cu autism?

• Pentru autismul atipic există recuperare?

• Sindromul Asperger este același lucru cu autismul?

• Terapia ABA ajută la tratarea autismului?

30-06-2024