Totul despre epilepsie. Cauze, simptome, diagnostic, tratament, urmări

Acestea sunt caracterizate de hiperactivitate cerebrală, însoțită de pierderea conștienței, mișcări involuntare și contracții musculare.

• Ce este epilepsia?

• Cauze epilepsie

• Simptome epilepsie

• Diagnostic epilepsie

• Tratament epilepsie

• Prevenție epilepsie

• Urmări epilepsie

Ce este epilepsia?

Epilepsia e o boală cronică, ale cărei cauze nu sunt deplin cunoscute. În dezvoltarea acestei patologii pot interveni atât factori genetici, cât și de mediu. Aceasta se manifestă prin apariția crizelor epileptice.

Cauza apariției crizelor este reprezentată de descărcările necontrolate ale neuronilor a căror funcție este deteriorată. Simptomatologia este diferită în funcție de tipul de epilepsie.

Tipuri de epilepsie

Epilepsia se poate clasifica în funcție de:

• tipul de convulsii;
• starea de conștiență a pacientului;
• prezența sau absența contracțiilor musculare;
• localizarea cerebrală a focarului epileptogen.

În funcție de localizarea focarului epileptogen, există două forme de epilepsie:

• focală;

În cazul acesta, focarul epileptogen descarcă impulsuri de la nivelul unei regiuni bine delimitate la nivel cerebral. 

• generalizată;

Crizele epileptice generalizate sunt caracterizate prin descărcări ale unei rețele neuronale distribuite uniform pe suprafața creierului.

Crizele epileptice cu debut focal

Acest tip de patologie este caracterizat prin debutul unor descărcări anormale ale rețelei neuronale localizată într-o anumită regiune a creierului. De asemenea, crizele epileptice cu debut focal se regăsesc sub denumirea de crize parțiale.

În funcție de starea de conștiență a pacientului, crizele epileptice cu debut focal pot fi clasificate în:

• crize cu debut focal în care pacientul își păstrează starea de conștiență;
• crize cu debut focal în care pacientul nu își păstrează starea de conștiență.

Criza cu debut focal cu păstrarea stării de conștiență se regăsește sub denumirea de simplă criză parțială. Caracteristice acestei forme de epilepsie sunt următoarele simptome:

• alterarea percepției auditive;
• schimbările emoționale;
• tulburări de miros, gust;
• convulsii musculare necontrolate localizate la nivelul membrelor (mâini, picioare);
• parestezii (furnicături).

 

Criza cu debut focal în care pacientul își pierde starea de conștiență este denumită criză parțială complexă. Simptomele caracteristice acestui tip de criză epileptică sunt:

• mișcările repetitive ale globilor oculari;
• privirea goală sau în spațiu;
• mișcările necontrolate ale buzelor;
• hiperkinezie (mișcarea excesivă) a degetelor.

În lipsa unui tratament adecvat sau în cazul diagnosticării tardive, crizele epileptice cu debut focal se pot transforma în crize epileptice cu debut generalizat.

Crizele epileptice cu debut generalizat

Acest tip de epilepsie este caracterizat prin afectarea unei rețele neuronale localizată la nivelul unei regiuni extinse de la nivel cerebral. Tipurile de crize convulsive generalizate sunt:

• atone;

Crizele atone sunt caracterizate prin scăderea bruscă a tonusului muscular. De asemenea, acestea sunt însoțite de căderi ale pacientului și leziuni la nivel cranian.

• tonico-clonice;

Crizele epileptice de tip tonico-clonice sunt caracterizate de alternanța dintre rigiditatea musculară (hipertonie) și contracțiile musculare de tip clonoid. În timpul acestui tip de criză pacienții își pierd starea de conștiență, suferă căzături și pot dezvolta traumatisme la nivel cranian. De asemenea, printre simptomele caracteristice crizelor tonico-clonice sunt hipersalivația și incontinența urinară. Crizele tonico-clonice sunt regăsite sub denumirea de crize grand mal.

• de absență;

Crizele de absență sunt caracteristice copiilor. Acestea se manifestă printr-o privire inexpresivă (în gol), mișcări ale buzelor, ochilor și degetelor. De asemenea, durata crizelor epileptice de absență este de aproximativ zece secunde. Crizele epileptice de absență se regăsesc sub denumirea de convulsii petit mal.

• tonice;

Crizele tonice sunt caracterizate de creșterea tonusului și rigidizarea musculaturii. Regiunile cele mai frecvent afectate sunt la nivelul picioarelor, brațelor și spatelui. Această modificare a tonusului muscular determină căderea pacientului și poate fi însoțită de leziuni la nivel cerebral. În timpul crizelor tonice, pacienții pot experimenta pierderea stării de conștiență pe o durată de aproximativ 20 de secunde.

• clonice;

Clonusul este caracterizat de alternanța dintre contracția (rigidizarea) și relaxarea rapidă a musculaturii. Durata acestui tip de criză poate fi de până la aproximativ două minute.

• mioclonice;

Crizele epileptice mioclonice sunt caracterizate prin contracții musculare necontrolate urmate de relaxarea rapidă a musculaturii. Durata acestora este de aproximativ câteva secunde.

Cauze epilepsie

Printre cauzele apariției epilepsiei se regăsesc:

• tulburări genetice;

Tulburările genetice reprezintă un factor important în apariția epilepsiilor. Antecedentele heredocolaterale (istoricul medical familial) de boli genetice crește riscul de apariție a epilepsiei mioclonice juvenile sau a epilepsiei de absență a copilului. Factorii genetici împreună cu factorii de mediu contribuie la debutul crizelor epileptice prin alterarea ritmului de descărcare a celulelor nervoase.

• infecții cerebrale;

Infecțiile cerebrale pot determina apariția epilepsiei. Printre patologiile care cresc riscul de apariție a acestei boli sunt encefalita, abcesul cerebral, meningita și neurocisticercoza.

• scleroză mezială temporală;

Scleroza mezială temporală este o patologie caracterizată prin formarea la nivelul lobului temporal a unei cicatrici. Prezența acestei afecțiuni crește riscul de apariție a convulsiilor focale caracteristice epilepsiei.

• dezechilibre ale sistemului imunitar;

Patologiile autoimune pot determina alterarea celulelor neuronale. Astfel, în patologiile autoimune, sistemul imun atacă țesuturile proprii ale organismului determinând leziuni la acest nivel. Ca rezultat al acestor acțiuni are loc apariția epilepsiei, caracterizată de descărcări anormale ale țesutului cerebral.

• tulburări metabolice;

Prezența unor tulburări metabolice este un factor important care contribuie la apariția epilepsiei. Astfel, pacienților care prezintă simptome sugestive tulburărilor metabolice le este recomandată vizita la medicul specialist.

• afecțiuni cerebrale;

Patologiile cerebrale pot duce la apariția epilepsiei. Printre acestea se regăsesc tumorile cerebrale, demența, accidentul vascular cerebral și malformațiile arteriovenoase.

• tulburări de dezvoltare;

În cazul tulburărilor de dezvoltare, acestea cresc riscul de apariție a epilepsiei. De asemenea, specific acestui tip de cauză este eficiența scăzută a medicamentelor anticonvulsivante în gestionarea crizelor epileptice.

• boli congenitale;

Patologiile congenitale pot determina apariția epilepsiei. Astfel, afecțiuni precum polimicrogiria, displazia corticală focală si scleroza tuberoasă cresc riscul de a dezvolta crize epileptice.

Factori declanșatori ai crizei de epilepsie

Printre factorii declanșatori ai crizei de epilepsie se regăsesc:

• deprivarea de somn;
• complianța scăzută la tratament;
• consumul de alcool;
• menstruația;
• expunerea la lumini puternice.

Simptome epilepsie

Principalele simptome prezentate de pacienții cu epilepsie sunt reprezentate de:

• convulsii recurente;
• contracții musculare necontrolate;
• pierdere a stării de conștiență;
• abolire a tonusului muscular;
• încetinire a proceselor cognitive;
• afazie;
• tulburări auditive, vizuale și gustative;
• anxietate;
• accelerare a ritmului cardiac;
• creștere a frecvenței respiratorii.

Diagnostic epilepsie

Pacienților care prezintă simptome specifice epilepsiei le este recomandată vizita la medicul neurolog. Acesta va realiza anamneza, examenul clinic și paraclinic pentru stabilirea diagnosticului corespunzător.

Anamneza cuprinde întrebări despre:

• debutul simptomelor;
• factori declanșatori;
• durata simptomelor;
• factorii care ameliorează simptomatologia;
• istoricul medical personal;
• antecedentele heredocolaterale (istoric medical familial);
• consumul de alcool;
• fumat;
• medicația pe care pacientul o urmează.

De asemenea, medicul va examina pacientul folosind tehnici de:

• observație;
• palpare;
• percuție.

În cadrul examenului paraclinic, medicul neurolog recomandă efectuarea următoarelor proceduri:

• rezonanța magnetică nucleară (RMN);

Rolul acestei investigații este de a localiza cauza (tumorală sau infecțioasă) care determină apariția crizelor epileptice. Această tehnică imagistică este neiradiantă.

• electroencefalograma (EEG);

Această metodă este folosită pentru a măsura activitatea electrică a creierului. Pentru efectuarea testului, personalul medical specializat va monta pe scalpul pacientului o cască cu electrozi. Electroencefalograma este folosită pentru diagnosticarea crizelor de epilepsie.

Tratament epilepsie

Tratamentul epilepsiei include:

• terapie medicamentoasă;
• modificări ale dietei;
• tratamentul chirurgical.

Medicul recomandă pacienților diagnosticați cu epilepsie diete:

• bogate în grăsimi;
• sărace în carbohidrați;
• moderate în proteine.

Dietele cu indice glicemic scăzut contribuie la reducerea numărului de crize epileptice. De asemenea, printre alimentele interzise în epilepsie se regăsesc:

• zahărul;
• cafeaua;
• ciocolata;
• ceaiul;
• excesul de sare;
• băuturi carbogazoase (sucuri);
• condimente.

Se recomandă, pentru alegerea unui tratament cât mai eficient, ca pacientul să discute cu medicul neurolog despre toate caracteristicile și complicațiile epilepsiei.

Terapia medicamentoasă

În tratamentul epilepsiei se folosesc medicamentele anticonvulsivante. Acestea au proprietatea de a reduce numărul de crize epileptice. Eficiența lor este de aproximativ 65%. Pentru un randament cât mai bun, medicul specialist optimizează medicamentele prescrie în funcție de simptomele pacientului.

Astfel, prescrierea unui medicament are loc în funcție de:

• eficiența medicamentelor anticonvulsivante utilizate anterior de către pacient;
• tipul de crize;
• medicația de fond a pacientului;
• vârsta pacientului;
• efectele secundare ale medicamentului;
• starea generală de sănătate;
• cost.

Este important ca pacientele care sunt însărcinate sau au planificat un astfel de eveniment să informeze medicul înainte de a începe tratamentul. Utilizarea unora dintre medicamentele anticonvulsivante în timpul sarcinii crește riscul de malformații congenitale.

Tratamentul chirurgical

Medicul poate recomanda efectuarea unei intervenții chirurgicale în următoarele cazuri:

• tratamentul medicamentos are eficiență scăzută;
• convulsiile sunt severe și debilitante;
• focarul epileptogen poate fi localizat.

Procedurile chirurgicale pentru tratarea epilepsiei se pot realiza în următoarele moduri:

• deconectarea zonelor epileptogene de restul țesutului cerebral;
• rezecția chirurgicală a focarului epileptogen;
• implantarea unor dispozitive de neuromodulație;
• radiochirurgia stereotactică (distrugerea țesutului epileptogen).

Prevenție epilepsie

Pacienților care prezintă un risc crescut de apariție a epilepsiei le sunt recomandate:

• evitarea loviturilor/ traumatismelor cerebrale;
• reducerea factorilor de risc care contribuie la apariția accidentului vascular cerebral;
• reducerea consumului de alcool;
• evitarea drogurilor.

Este important de menționat că epilepsia nu poate fi prevenită în totalitate. Totuși, evitarea factorilor de risc la persoanele care prezintă predispoziție pentru această patologie poate reduce riscul de apariție a epilepsiei. 

Urmări epilepsie

Prognosticul patologiei este variabil în funcție de tipul de crize epileptice. De asemenea, aproximativ 70% dintre pacienții aflați sub medicație sunt asimptomatici. Durata tratamentului medicamentos se corelează cu eficiența acestora în gestionarea apariției crizelor epileptice. 

Întreruperea administrării tratamentului se realizează după evaluarea stării epilepsiei. Factorii care contribuie la modularea tratamentului sunt:

• prezența convulsiilor;
• rezultatele electroencefalogramei (EEG);
• absența leziunilor cerebrale la RMN;
• istoricul medical al pacientului.

Epilepsia este o patologie a creierului care se manifestă clinic prin apariția convulsiilor. De asemenea, acesta poate manifesta prin contracții musculare necontrolate, abolirea tonusului muscular și pierderea stării de conștiență. Pacienților care prezintă simptomatologie specifică le este recomandată vizita la medicul specialist. Acesta va realiza anamneza, examenul clinic și paraclinic pentru stabilirea diagnosticului corect. Tratamentul epilepsiei poate fi medicamentos, cu ajutorul medicației anticonvulsivante sau chirurgical. De asemenea, este recomandată adoptarea unor diete care contribuie la eficientizarea efectelor medicației și la reducerea numărului de crize.

Sursa: Shutterstock

Bibliografie:

• www.mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/epilepsy/symptoms-causes/syc-20350093, accesat la data de 25.02.2023;
• my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17636-epilepsy#management-and-treatment, accesat la data de 25.02.2023;
• www.aans.org, https://www.aans.org/en/Patients/Neurosurgical-Conditions-and-Treatments/Epilepsy, accesat la data de 25.02.2023;
• www.who.int, https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/epilepsy, accesat la data de 25.02.2023.