Totul despre fibromul uterin

1. Inițiere: Cauza inițială a formării fibroamelor nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că are legătură cu o sensibilitate crescută la hormonii estrogeni și progesteron. Acești hormoni sunt implicați în reglarea ciclului menstrual și pot stimula creșterea celulelor musculare din peretele uterin.
2. Creșterea: Celulele musculare din peretele uterin încep să se înmulțească necontrolat, formând un nodul sau o masă tumorală. Fibroamele cresc lent în dimensiune și pot varia de la dimensiuni foarte mici până la noduli mai mari, care pot afecta dimensiunea și forma uterului.
3. Evoluție: Fibroamele pot suferi schimbări în timp, cum ar fi creșterea sau diminuarea dimensiunii lor, în funcție de fluctuațiile hormonale și de alte factori. Deși fibroamele sunt de obicei non-canceroase, ele pot provoca simptome neplăcute și pot afecta calitatea vieții.

Fiecare femeie poate experimenta dezvoltarea fibroamelor într-un mod unic, iar simptomele și severitatea lor pot varia în funcție de dimensiunea, localizarea și numărul fibroamelor. De asemenea, fibroamele pot să nu provoace simptome la unele femei și pot fi descoperite întâmplător în timpul unui examen medical de rutină.

Tipuri de fibrom uterin

1. Fibroame intramurale: Acestea sunt cele mai comune tipuri de fibroame. Ele se dezvoltă în grosimea peretelui muscular al uterului, cunoscut sub numele de miometru. Aceste fibroame pot determina mărirea uterului și pot provoca simptome precum dureri abdominale, senzație de presiune sau disconfort în pelvis. În funcție de dimensiunea și localizarea lor, pot cauza, de asemenea, complicații legate de sarcină sau de fertilitate.
2. Fibroame submucoase: Aceste fibroame se dezvoltă în stratul interior al uterului, numit endometru. Ele cresc în interiorul cavității uterine și pot cauza sângerări menstruale abundente sau prelungite, dureri pelvine intense și alte complicații legate de fertilitate sau sarcină. Din cauza localizării lor, pot avea un impact semnificativ asupra fluxului menstrual și a capacității de concepție.
3. Fibroame subseroase: Acestea se dezvoltă sub membrana seroasă care acoperă exteriorul uterului. Ele pot crește în direcția cavității abdominale și pot provoca presiune sau disconfort în pelvis. În general, fibroamele subseroase sunt asociate cu mai puține simptome decât celelalte tipuri, dar pot deveni mai mari și pot cauza probleme dacă apasă pe alte organe din apropiere.
4. Fibroame pediculate: Aceste fibroame sunt atașate de uter printr-un pedicul și pot fi submucoase sau subseroase. Ele pot avea o formă de tulpină sau picior și pot crește în afara uterului. Fibroamele pediculate pot provoca simptome similare celorlalte tipuri de fibroame, în funcție de localizarea și dimensiunea lor.

Cauzele apariției fibromului uterin

1. Hormoni estrogeni și progesteron: Fibroamele uterine sunt hormon-dependente, ceea ce înseamnă că creșterea și dezvoltarea lor sunt influențate de nivelurile de estrogen și progesteron din organism. Aceste hormoni sunt implicați în reglarea ciclului menstrual și pot stimula creșterea fibroamelor.
2. Factori genetici: Există o puternică componentă genetică în dezvoltarea fibroamelor uterine. Femeile cu membri ai familiei (mamă, soră) care au avut fibroame uterine prezintă un risc crescut de a dezvolta și ele această afecțiune.
3. Originea etnică: Femeile de origine afro-americană sunt mai predispuse să dezvolte fibroame uterine și să le dezvolte într-o măsură mai mare și mai rapidă decât alte grupuri etnice.
4. Vârsta: Riscul de a dezvolta fibroame uterine crește odată cu înaintarea în vârstă, atingând un vârf în timpul perioadei reproductive și până la menopauză.
5. Hormonii din alimentație: Consumul de alimente care conțin hormoni sau substanțe care pot afecta echilibrul hormonal poate juca un rol în dezvoltarea fibroamelor uterine.
6. Stilul de viață și alimentația: Anumite obiceiuri alimentare, cum ar fi consumul ridicat de carne roșie și de grăsimi saturate, precum și un stil de viață sedentar, pot fi asociate cu un risc crescut de apariție a fibroamelor uterine.
7. Traume sau leziuni la nivelul uterului: Unele cercetări sugerează că traumele sau leziunile la nivelul uterului ar putea juca un rol în dezvoltarea fibroamelor, deși acest lucru nu este încă pe deplin înțeles.

Simptomele fibromului uterin

1. Sângerări menstruale abundente: Aceasta este una dintre cele mai comune probleme asociate fibroamelor uterine. Femeile pot experimenta menstruații mai abundente decât de obicei sau perioade menstruale care durează mai mult decât în mod normal.
2. Dureri pelvine: Fibroamele uterine pot provoca dureri sau disconfort în pelvis, care pot fi continue sau pot apărea în timpul menstruației sau a actului sexual. Aceste dureri pot varia de la ușoare la severe.
3. Presiune sau senzație de plenitudine: Fibroamele uterine mai mari pot exercita presiune asupra organelor pelvine sau pot provoca o senzație de plenitudine sau greutate în pelvis.
4. Nevoia frecventă de a urina: Fibroamele uterine mari pot exercita presiune asupra vezicii urinare, determinând nevoia frecventă de a urina sau disconfort la golirea vezicii urinare.
5. Dureri în partea inferioară a spatelui sau în zona lombară: Fibroamele uterine mari pot exercita presiune asupra nervilor din zona lombară, cauzând dureri sau disconfort în partea inferioară a spatelui.
6. Dificultăți în concepție sau sarcini: Fibroamele uterine pot afecta fertilitatea și pot crește riscul de avort spontan sau alte complicații în timpul sarcinii.
7. Creștere în dimensiunea abdomenului: Fibroamele uterine mai mari pot determina mărirea uterului, ceea ce poate duce la creșterea dimensiunii abdomenului și poate fi confundată cu o sarcină sau cu o altă afecțiune.

Complicațiile fibromului uterin

1. Interferența cu implantarea embrionului: Fibroamele uterine mari sau cele localizate în apropierea cavității uterine pot crea un mediu inospitalier pentru implantarea embrionului în uter, ceea ce poate afecta capacitatea de a rămâne gravidă.
2. Blocarea trompelor uterine: Fibroamele mari pot bloca sau restricționa trompele uterine, care sunt căile prin care ovulul călătorește de la ovar la uter. Acest lucru poate împiedica întâlnirea ovulului și a spermatozoizilor, reducând astfel șansele de concepție.
3. Compresia uterului: Fibroamele uterine mari pot comprima sau deforma uterul, ceea ce poate afecta peristaltismul uterin (contracțiile uterine necesare pentru deplasarea spermatozoizilor și a ovulului) și poate afecta transportul ovulului sau a embrionului.
4. Deteriorarea endometrului: Fibroamele submucoase (localizate sub mucoasa uterină) pot deteriora endometrul (stratul interior al uterului) sau pot provoca sângerări anormale, ceea ce poate afecta implantarea embrionului și menținerea unei sarcini.

Diagnosticul fibromului uterin

• Istoricul medical și examenul fizic: Medicul va lua o anamneză detaliată a simptomelor și a istoricului medical al pacientului și va efectua un examen fizic pentru a evalua dimensiunea uterului și pentru a detecta eventualele anomalii palpabile.
• Investigații imagistice: Pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea detaliată a fibroamelor, pot fi efectuate următoarele investigații imagistice:

• Biopsie endometrială: În unele cazuri, pentru a exclude alte condiții, medicul poate recomanda o biopsie endometrială, care implică prelevarea de mostre de țesut din interiorul uterului pentru analiză microscopică.
• Alte teste și evaluări: În funcție de simptomele și de rezultatele investigațiilor, medicul poate recomanda și alte teste pentru evaluarea stării generale de sănătate sau pentru evaluarea altor afecțiuni asociate, cum ar fi analizele de sânge pentru a evalua nivelurile de hemoglobină în caz de sângerări menstruale abundente.

Tratamentul fibromului uterin

• Monitorizare activă: Dacă fibroamele sunt mici și nu provoacă simptome notabile, medicul poate recomanda monitorizarea activă, fără intervenții imediate. În aceste cazuri, pacientul este monitorizat periodic pentru a detecta orice schimbare în dimensiunea sau simptomele fibroamelor.
• Terapie medicamentoasă:

• Miomectomie: Acesta este un procedeu chirurgical care implică îndepărtarea fibroamelor uterine, menținând în același timp uterul intact. Miomectomia poate fi realizată prin mai multe tehnici, inclusiv chirurgie laparoscopică, histeroscopică sau abdominală, în funcție de dimensiunea și localizarea fibroamelor.
• Embolizare arterială uterină: Acest procedeu implică blocarea arterelor care alimentează fibroamele, reducând astfel fluxul de sânge către ele și determinându-le să se micșoreze în dimensiune. Embolizarea arterială uterină este o opțiune minim invazivă, care poate fi utilă pentru reducerea simptomelor asociate fibroamelor.
• Histerectomie: În cazurile severe sau în cazul în care alte opțiuni de tratament nu sunt eficiente sau nu sunt potrivite, medicul poate recomanda o histerectomie, care implică îndepărtarea uterului. Aceasta este o intervenție chirurgicală majoră și determină infertilitate permanentă.
• Ablație termică: Aceste proceduri implică distrugerea țesutului fibromatos prin ablație termică (de exemplu, ablația cu radiofrecvență) sau alte metode, cu scopul de a reduce simptomele asociate fibroamelor.

Embolizarea fibroamelor uterine

1. Indicații: EAU este recomandată în special pentru femeile care prezintă simptome moderate sau severe asociate fibroamelor uterine, cum ar fi sângerările menstruale abundente, durerile pelvine sau presiunea în pelvis, și care nu doresc să apeleze la intervenții chirurgicale mai invazive sau care nu sunt candidați buni pentru chirurgie.
2. Procedura: Embolizarea fibroamelor uterine este efectuată de obicei de către un radiolog intervenționist. Sub ghidajul imagistic al unui scan CT sau al unei ecografii, un cateter este introdus în artera femurală și este ghidat până la arterele uterine care alimentează fibroamele. Apoi, sunt injectate particule mici (emboli) în aceste artere pentru a bloca fluxul sanguin către fibroame, ceea ce determină reducerea dimensiunii acestora și ameliorarea simptomelor.
3. Recuperare: Recuperarea după embolizarea fibroamelor uterine este în general mai rapidă decât după o intervenție chirurgicală majoră. Pacienții pot resimți dureri ușoare sau disconfort în primele zile după procedură, iar medicamentele pentru durere pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea acestora. Este posibil să fie necesară o scurtă perioadă de spitalizare și pot fi prescrise restricții temporare, cum ar fi evitarea efortului fizic intens timp de câteva săptămâni.
4. Eficacitate și complicații: Embolizarea fibroamelor uterine este considerată a fi o opțiune eficientă și sigură pentru tratamentul fibroamelor uterine, cu rate ridicate de succes în reducerea simptomelor. Cu toate acestea, ca orice procedură medicală, embolizarea poate avea riscuri și complicații, cum ar fi sângerarea excesivă, infecția sau leziunile vasculare.

Întrebări frecvente

25-02-2024