Bun venit. Sunt Alexandra de la Gral Medical și vă invit să rămâneți alături de noi la podcast-ul Anatomia lui Gral. Astăzi vom discuta despre chirurgie, acest proces dificil, mai ales că după urmează etapa de recuperare și semnele pe care chirurgia le lasă pe corpul nostru. Întrebarea de astăzi este “Există o formă de chirurgie mai blândă? ”. Pentru a ne răspunde la această întrebare, alături de mine sunt Dr. Gabriel Matei și Dr. Ștefan Tucă.
 

A.D.:  Domnilor doctori, există chirurgie fără cicatrici?

Dr. Ștefan Tucă.:Bună ziua, mulțumim pentru invitație. Există o chirurgie fără cicatrici, o chirurgie mai blândă, cum bine dezvoltați adineauri, dar se referă de fapt la o chirurgie mai nouă, o chirurgie minim invazivă, care presupune realizarea unor incizii minime la nivelul peretelui abdominal, înainte de a realiza o procedura minim invazivă pacientului, cu mari avantaje, atât pentru pacient cât și pentru medic.

A.D.: Așadar nu deschideți propriu-zis pacientul, ci se fac mici găurele, să le zicem. Cât de greu este să operezi fără să vezi, practic, interiorul pacientului?

Dr. Gabriel Matei. : Practic, vezi interiorul pacientului, chiar și prin chirurgia minim invazivă. Vezi chiar mult mai bine, pentru că printr-una din micile incizii care se fac la nivelul abdomenului se introduce o camera de mare fidelitate. Această imagine este proiectată pe un ecran, de multe ori un ecran cu rezoluție foarte mare, așa că vezi mult mai bine decât în chirurgia clasică.

A.D.: Laparoscopia este un proces versatil. Care sunt tipurile de intervenții care se pot face laparoscopic?

Dr. Ștefan Tucă.: Este! Este o procedura foarte versatilă, o procedura nouă. Sunt foarte multe intervenții care se pot realiza pe această cale. Pot aminti intervențiile adresate defectelor de perete abdominal, cum ar fi hernii, eventrații, chirurgia bariatrica, procedurile de gastric sleeve sau gastric by-pass, chirurgia colorectală. Cam acestea sunt cele mai frecvente, sau, de ce nu chiar patologia ovariană, patologia ginecologică.

Dr. Gabriel Matei.: Aș putea adaugă aici și o patologie la care accesul este puțin mai dificil, este vorba de chirurgia herniilor hiatale și a bolii de reflux gastro-esofagian și a acalaziei esofagiene, care în chirurgia deschisă abordul puțin mai dificil, iar abordul laparoscopic ne permite să ajungem mult mai ușor în acele zone și să operăm printr-o traumă minimă asupra peretelui.

A.D.:Din toate cele pe care le-ați specificat, care este cea mai complicată, că sunt sigură că este una mai complicată, care vă da, așa, un pic, bătăi de cap?

Dr. Ștefan Tucă.: Sunt mai multe mai complicate, nu e doar una singură. Cum amintea colegul meu, chirurgia junctiunii gastro-esofagiene cu acalazie sau hernie hiatala, chirurgia tumorilor rectale este un pic mai dificilă sau cel puțin așa consider eu, și procedurile bariatrice, mă refer mai exact la gastric by-pass, care e o procedura mai îndelungată, dar se realizează cu mari beneficii pentru pacienți, având în vedere că vorbim de pacienți cu o greutate impresionantă.

A.D.:Care este cea pe care o preferați?

Dr. Gabriel Matei.: Eu prefer intervențiile la nivelul colului gastric superior. Aici includem hernia hiatala, boală de reflux, acalazia esofagiana și iarăși, un punct de atracție pentru mine este chirurgia bariatrica.

A.D.:Iar pentru dumneavoastră?

Dr. Ștefan Tucă.:Ce prefer? Eu prefer chirurgia bariatrica, procedurile adresate persoanelor cu obezitate și chirurgia adresată cancerului colorectal, tumorilor colorectale.

A.D.:Și acum să va întreb și de ce le preferați pe acestea?

Dr. Ștefan Tucă.: Pentru că sunt un pic mai “challenging”, că să zic așa. Mă solicită un pic mai mult, există diverse modalități prin care pot aborda și rezolva aceste patologii. Uneori sunt diferite deși există un standard. Îmi place că pot evolua pe lângă această procedura standardizată și să modific un pic în așa fel încât să mă ajute pe mine intraoperator și să ajute pacientul în așa fel încât să finalizez mai repede intervenția.

A.D.:Iar în cazul dumneavoastră?

Dr. Gabriel Matei.: Din punctul meu de vedere, sunt multe motive pentru care le prefer, dar cred că cel mai important, sau, în fine, unul dintre cele mai importante, în cazul, să spunem, acalaziei: acalazia este o patologie în care pacientul vine neputând să înghită, nici apă, nici elemente solide. El pleacă a două zi, după o spitalizare de 24 de ore, putând înghiți, iar asta pentru mine, atunci când dimineață văd pacientul și îmi spune că, după mult timp, poate să mănânce, poate să bea, este un mare lucru. Așa că, cred că asta este cel mai important motiv.

A.D.:Observ la dumneavoastră o completare remarcabilă. De cât timp sunteți o echipa?

Dr. Ștefan Tucă.: Ne cunoaștem de mult, din rezidențiat, cred că din anul 1 de rezidențiat, să tot fie vreo 18 ani, cred, dacă număr bine, timp în care ne completăm, ne ajutăm reciproc, discutăm cazurile dificile împreună, în așa fel încât să luăm, câteodată, amândoi cea mai bună decizie pentru același pacient.

A.D.:Abilitatea această de a face chirurgie înseamnă un bun lucru de echipa. Apropo de echipa, v-ați gândit vreodată la ceva sporturi în echipa?

Dr. Gabriel Matei.:Apropo de echipa, cum spunea colegul și prietenul meu, ne știm de foarte multă vreme, am lucrat în sistemul de stat împreună, am făcut rezidențiatul împreună, după care am început să lucrăm în sistemul privat, iarăși împreună. Este foarte important să lucrezi în chirurgie într-o echipa. E foarte important să te poți baza pe partenerul din echipa, mai ales atunci când pacientul vine la spital, poți să îi ceri o părere în ceea ce privește ce procedura, sau să te sfătuiești cu el în timpul operației, iarăși este foarte important. Sunt anumite cazuri în care ai nevoie de un sfat, ceri sfatul unui prieten, și după operație, iarăși, este foarte important așa că, lucrăm de mult timp împreună și facem o echipa, zic eu, destul de bună. De sporturi în echipa, eu nu prea am făcut sporturi în echipa, în afară de baschet în liceu. Este, cred, singurul sport în echipa pe care l-am făcut.

A.D.:Împărtășiți opinia colegului dumneavoastră?

Dr. Ștefan Tucă.: Categoric, legat de echipa, da,și suntem o echipa bine închegată, aș zice eu. Deși suntem echipa, în echipa asta există și a existat tot timpul o concurență între noi, lucru care a fost mereu benefic pentru amândoi. Facem, din punct de vedere chirurgical, în mare, aceleași lucruri. Există patologii care îi plac mai mult colegului și le practică mai mult el, există patologii pe care le practic mai mult eu, dar în general facem cam același lucru, și ne e ușor să ne consiliam unul pe altul și să ne ajutăm de fiecare dată când e nevoie.

A.D.: Revenind la partea medicală: care este cel mai interesant caz pe care l-ați avut? Un caz care v-a dat bătăi de cap, un caz care v-a stârnit și mai mult atenția, pe care o aveți, oricum, la fiecare dintre intervențiile medicale. Un caz care v-a rămas în minte.

Dr. Gabriel Matei.: Va dați seama, avem o experiență destul de mare, de mulți ani lucrăm în acest domeniu, dar este un caz care mi-a rămas și-mi va rămâne în minte. E vorba de o pacientă pe care am operat-o, probabil, acum vreo 10 ani, o pacientă tânără, de 40 de ani, care m-a sunat într-o seară și mi-a spus că se simte foarte rău. Am văzut-o chiar a doua zi. Avea un cancer de rect cu invaziune în uter. Această pacienta a fost operată împreună cu un coleg ginecolog. Operația a decurs foatre bine, iar punctul, să zic, plăcut al acestui caz este că în fiecare an această pacienta mă vizitează sau mă sună de ziua mea și îmi spune că a mai trecut un an și chiar este un caz pe care îl țin și îl voi ține aproape de mine toată viață.

A.D.: Iar în cazul dumneavoastră?

Dr. Ștefan Tucă.: Da, și eu îmi amintesc, este tot cazul unei paciente.

A.D.: Împreună ați operat-o?

Dr. Gabriel Matei.: Nu. Chiar dacă suntem o echipa, sunt multe cazuri pe nu le operăm împreună, le operăm cu un ajutor, dar aproate la toate ne sfătuim.

A.D. : Iar în cazul dumneavoastră, domnule doctor?

Dr. Ștefan Tucă. : Da, îmi amintesc cazul unei doamne, farmacista de profesie, care a venit… lucrăm în sistemul medical privat și a venit pentru o formațiune situată la nivelul peretelui abdominal, care creștea foarte tare. Am făcut un RMN și s-a ridicat suspiciunea unui sarcom de perete abdominal. Am făcut o intervenție mixtă cu un chirurg plastician și a trebuit să îi scoatem întregul mușchi abdominal de parte dreapta, dacă îmi amintesc bine, și a trebuit să îi punem o plasa intraperitoneala, o plasa de substituție, o plasa mare. Operația a decurs foarte bine. Pacienta a făcut radioterapie și m-a bucurat că undeva, cam la 1 an, 2, m-a sunat și mi-a spus că a rămas însărcinată cu al doilea copil și că va da naștere unui copil. Chiar m-am bucurat că a reușit în continuare să-și realizeze familia pe care și-o dorea.

A.D.: Apropo de partea asta emoțională: cum este impactul psihologic? Putem să discutăm despre un impact psihologic redus când vorbim de chirurgia laparoscopică ?

Dr. Gabriel Matei.: Nu cred că vorbim despre un impact psihologic redus. Toți pacienții care vin la spital nu pot spune că sunt foarte confortabili cu treaba asta, dar ideea este că medicul cu care discuta să fie empatic, să fie aproape de ei, să-i înțeleagă, să discute toate problemele, astfel încât pacientul să-l simți aproape de ține și să aibă încredere în ține, pentru că astfel, lucrurile cu siguranță vor merge bine.

A.D.: Sunteți de acord?

Dr. Ștefan Tucă.: Sunt de acord, este foarte importantă comunicarea cu pacientul și modul în care îi explici, în așa fel încât să înțeleagă prin ce trece. Și dacă poți să fii și alături de el în revenirea lor ulterioară. Mă refer aici la pacienții bariatrici care suferă niște transformări fizice spectaculoase. Și nu numai față de ei, față de toți, mie îmi place să fiu alături. Altfen, nu cred că orice fel de chirurgie ar putea avea un impact psihologic redus. Întrebarea e un pic dificilă. Nu vii la chirurg de plăcere, că să-l vezi, vii pentru că ai o problema, și chirurgul va ajuta la vindecarea ta facnd o procedura asupra ta care nu-i neapărat nedureroasă, și nu cred că impactul psihologic poate fi unul redus, dar poate fi redus prin faptul că ești, că și chirurg, alături de el.

Dr. Gabriel Matei.: Majoritatea pacienților, la externare, ne spun că speră să ne revedem în alte condiții, așa că impactul psihologic este important asupra pacienților.

A.D.: De ce preferați să faceți intervențiile chirurgicale laparoscopic?

Dr. Gabriel Matei.: E mult mai simplu, în primul rând, pentru pacient, pentru că recuperarea este net superioară față de intervențiile clasice, impactul asupra peretelui abdominal este minim așa că, în majoritatea tipurilor de operații, seară se plimbă, nu au dureri sau durerile sunt foarte mici, iar rezultatele estetice sunt iarăși superioare față de intervenția clasică.

A.D.: Aici aveți un alt răspuns pentru noi?

Dr. Ștefan Tucă.: Nu, susțin punctul de vedere al colegului meu, consider că acest tip de chirurgie este extraordinară pentru pacienți, pentru că, într-adevăr, recuperează și se reinsereaza socio-profesional foarte rapid, nemaivorbind de beneficiul estetic, că tot vorbim de o chirugie cu blândețe.
A.D.: Aveți un ritual pe care îl faceți, un obicei, o cutumă, înainte de operația propriu-zisă? Vă închinați de 3 ori, pășiți doar cu dreptul?

Dr. Gabriel Matei.: Nu este vorba de un ritual. În fiecare dimineață ne întâlnim, discutăm cazurile puțin mai speciale, le discut împreună cu colegul meu. Acum nu ne închinăm de 3 ori, cel puțin eu nu am un ritual, clar, dar, în fiecare dimineață, cel puțin în mașină, mă gândesc la cazurile pe care le voi opera în ziua aceea. Și dacă este cazul și sunt cazuri mai dificile, le discutăm înainte de programul operator.

A.D.: Iar dumneavoastră?

Dr. Ștefan Tucă.: Da, discut cu colegul meu înainte de operație, câteodată mi s-a întâmplat să îmi schimb și planul. Apropo de ritual, nu pot spune nici eu că am un ritual, nu sunt atât de legendar încât să am un ritual anume, dar îmi fac, cel puțin în drumul spre spital, îmi fac un raționament și îmi fac un plan despre cum să abordez acel pacient, pe unde, cum, cât de repede termin și care va fi beneficiul asupra pacientului.

A.D.: Ce credeți că pacienții nu știu despre specializarea dumneavoastră?

Dr. Gabriel Matei.: După cum știți, în ultimul timp, majoritatea pacienților caută pe Google informații despre boală lor, iar mulți dintre ei și găsesc informații care, de multe ori nu sunt cele corecte, așa că pacienții ar trebui să vină și să discute cu un medic specialist, cu care să ajungă la un răspuns despre patologia lor, iar doctorul să le dea o soluție cât mai bună pentru ei. În ceeea ce privește ce m-ați întrebat, nu cred că oamenii știu foarte multe despre specializările medicale în general, pentru că nu au de unde să știe și nici nu cred că trebuie să știe foarte multe despre chirurgie sau alte ramuri. E foarte bine să le discute cu medicul și să găsească o soluție.

A.D.: Sunt medicii chirurgi, inclusiv dumneavoastră, deschiși să discute cu pacientul despre absolut orice? Eu că pacient sunt un om foarte curios, și de cele mai multe ori pun întrebări chiar și absurde. Aveți răbdarea asta să le răspundeți chiar la tot?

Dr. Ștefan Tucă.: Păi, trebuie să fie așa chirurgul, pentru că pacientul vine să se opereze, și atunci el trebuie să fie nu doar convins că trebuie să se opereze, trebuie să și înțeleagă de ce, cum, și ce se va întâmplă cu el după operație. Asta face parte din comunicarea cu pacientul și din empatia pe care ar trebui să o ai că medic după operație, de aceea este important să ai răbdarea să îi explici pacientului astfel încât el să înțeleagă. Lucrul asta te mulțumește și pe ține că medic și evident, pe el că pacient.

A.D.: Schimbăm un pic registrul și trecem un pic de la medical la un pic personal. Dacă aș intră în dormitorul dumneavoastră, ce carte aș găsi pe noptieră?

Dr. Gabriel Matei.: Cred că în momentul acesta ați găși “Soldații de zinc” de Svetlana Aleksievici. Este o carte despre, mai ales că se potrivește în ziua de astăzi, este o carte despre soldații ruși și ce spun ei atunci când rușii erau în Afganistan.
Dr. Ștefan Tucă.: Și mie îmi place să citesc istorie, nu pot să spun că atât de elaborat precum o face colegul meu. Eu cred că am pe noptieră o carte care se numește “Magicianul”, de Fowels, și îmi place să citesc și ce a mai scris, pentru că mă detensionează cumva.

A.D.: Care a fost talentul pentru care profesorii v-au lăudat în școală? Sau să întreb altfel: care a fost motivul pentru care v-au certat?

Dr. Gabriel Matei.: De foarte multe ori mă certau în școală pentru că, acuma noi am făcut școală într-un mediu care este puțin diferit față de cel care este astăzi, când lucrurile era, cred eu, mai stricte, iar profesorii erau mai invazivi decât pot să fie astăzi, așa că ne certau destul de des. Ne certau de multe ori pentru că aveau dreptate, pentru că, nu știu, întârziam din pauze, jucăm fotbal, jucăm baschet de obicei foarte mult în pauze și întârziam la ore. Cred că asta era cel mai des întâlnit motiv.

A.D.: Iar în cazul dumneavoastră?

Dr. Ștefan Tucă.: Din câte țin minte, mă certau pentru că eram neastamparat în timpul orelor și eram o adevărată “hlizeală” în banca în care stăteam eu cu colegul meu. În rest, erau, așa cum spune și colegul meu, niște metode puțin mai coercitive de a te face să înveți, niște pedepse care nu se mai pot aplică astăzi copiilor. Dar uite că a mers bine și am ajuns să practic medicină. Și cred că, dacă stau să mă gândesc, în gimnaziu, sau în liceu mai degrabă, am început să mă gândesc la a face medicină.

A.D.: Dacă ar fi să aveți o întâlnire cu cineva din lumea largă, cu cine v-ar plăcea să va întâlniți?

Dr. Ștefan Tucă.: Nu cred că e o singură persoană. Cred că mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu un antreprenor, fie el român sau străin. Dintre cei străini, cred că aș vrea să îl întâlnesc pe Elon Musk, pentru că mi se pare un antreprenor deosebit și un tip cu niște idei deosebite, și există cred că și personaje politice pe care aș vrea să le întâlnesc. Sigur, aș vrea să întâlnesc cele două fețe ale războiului în acest moment, dacă mă întrebați pe mine. Aș vrea dacă se poate să îl întâlnesc pe președintele S.U.A. și pe președintele Federației Ruse. Aș vrea să-i cunosc personal dacă s-ar putea.

Dr. Gabriel Matei : Și eu aș fi foarte curios să îl întâlnesc pe Vladimir Puțin și să îl întreb cam ce are de gând să facă cu lumea asta, pentru că noi avem planuri și avem treabă de făcut, așa că ar fi într-adevăr un personaj cu care m-aș întâlni.

A.D.: Care este abilitatea pe care orice medic ar trebui să o aibă, și în special medicii chirurgi, din punctul dumneavoastră de vedere?

Dr. Gabriel Matei.: Eu cred că cel mai important lucru pe care trebuie să îl aibă un medic, și mai ales un chirurg, este să își dea seama că această meserie cere un sacrificiu. În primul rând, de aici pornesc toate, și cred că dacă cineva ar vrea să se apuce de treaba asta ar trebui că înainte să vină o săptămâna împreună cu un medic și să vadă ce înseamnă meseria asta. Pentru că foarte mulți care se apucă își dau seama că este o meserie foarte consumatoare de timp.

A.D.: Iar în cazul dumneavoastră?

Dr. Ștefan Tucă.: Legat de pacienți, ar trebui să aibă abilități de empatie și comunicare. Legat de actul chirurgical în sine, trebuie să aibă niște abilități tehnice, evident, adică trebuie să fie bun, “descurcăreț” în plagă, trebuie să știe când să se oprească, pentru că există o linie foarte subțire pe care dacă o depășești, în chirurgie, s-ar putea să nu se termine bine. Există o astfel de linie. Aproape în orice operație, trebuie să îți faci raționament înainte de operație, raționament în plagă, pe care să îl schimbi în funcție de cum e pacientul pe interior, pentru că suntem cu toții diferiți.

A.D.: Dacă tot m-ați dus pe linia asta: care este cel mai mare risc pe care vi l-ați asumat? Profesional, și apoi personal, bineînțeles.

Dr. Gabriel Matei.: Păi, eu cred că în chirurgie nu trebuie să îți asumi riscuri. Adică pacientul trebuie evaluat foarte bine înainte de operație, trebuie foarte bine investigat, trebuie să ai un plan foarte bine elaborat al intervenției chirurgicale și trebuie să știi cam cum.. Sigur, nu se întâmplă de cele mai multe ori, dar trebuie să știi dinainte dacă acel pacient va merge bine sau nu, și e foarte important să știi ce pacienți nu trebuie operați, pentu că trebuie să pui în permanentă în balanță riscurile și beneficiile. Iar dacă riscurile sunt mai mari, atunci, cred că cel mai bine pentru acel pacient este să nu fie operat.

A.D.: S-au întâmplat cazuri în care, deși dumneavoastră că medic nu ați vrut să-l operați, din motive clare, pacientul sau aparținătorii să insiste pe tema această?

Dr. Ștefan Tucă.: Chirurgia e și despre indicații. Indicația operatorie o pune medicul. Familia poate insistă, dar cazul trebuie foarte bine evaluat înainte, pentru că procedura chirurgicală să fie un beneficiu pentru el. Pacientul trebuie bine convins să se îndrepte în direcția asta, pentru că, așa cum dezvoltă și colegul meu, nu ne place să avem riscuri în chirurgie, nu ar fi bine absolut de loc. Trebuie să fie totul planificat și, dacă se poate, totul să perfect, pentru că astea sunt așteptările noastre și astea sunt așteptările pacienților. E de datoria noastră să ne perfecționăm în continuu și să știm să răspundem unor riscuri intraoperatorii, postoperatorii, să fim atenți la niște discuții cu pacienții ori familia acestora, pentru că lucrăm în mediul privat, și în mediul privat, cel puțin în România, așteptările sunt mult mai mari.

A.D.: va mulțumesc foarte mult domnilor doctori și va urez mult succes în cazul în care azi aveți o operație!